ZÂMBRU, zâmbri, s. m. Arbore conifer cu frunze în formă de ace, grupate câte cinci, cu semințe lungi, comestibile, cu lemnul foarte rezistent (Pinus cembra). ♦ P. restr. Lemnul acestui arbore, rezistent, de calitate superioară, folosit în sculptură [Var.: zimbru s. m.] – Et. nec.

zâmbru² sm vz zimbru

zâmbru¹ sm [At: DR. V, 799 / V: zim~ / Pl: ~ri / E: ns cf zimbru] 1 Arbore alpin din familia pinaceelor, înalt până la 25 m, cu scoarța de culoare cenușie și cu frunze în formă de ace, grupate câte cinci, cu semințe lungi și comestibile, cu lemnul foarte rezistent Si: (reg) livan, pin², zimbrel, zimbrișor (Pinus cembra). 2 (Prc) Lemn al zâmbrului (1), rezistent, de calitate superioară, folosit în sculptură.

ZÂMBRU, zâmbri, s. m. Arbore conifer cu frunze în formă de ace, grupate câte cinci. cu semințe lungi, comestibile, cu lemnul foarte rezistent (Pinus cembra). ♦ P. restr. Lemnul acestui arbore, rezistent, de calitate superioară, folosit în sculptură. – Et. nec.

ZÂMBRU ~i m. Arbore conifer cu tulpina înaltă, cu frunze aciculare, reunite câte cinci, și cu lemn rezistent, folosit în sculptură. /Orig. nec.

ZIMBRU² s. m. v. zâmbru.

zimbru² sm vz zâmbru¹

zîmbru s.m. (bot.) Arbore alpin, din familia pinaceelor, înalt pînă la 25 m, cu frunzele aciculare, grupate cîte cincic, cu semințele lungi, comestibile, cu lemnul foarte rezistent (Pinus cembra). ♦ Restr. Lemnul acestui arbore, de calitate superioară, folosit în sculptură. • pl. -i. /cf. zimbru.

ZÎMBRU 👉 ZIMBRU.

ZÎMBRU, zimbri, s. m. Arbore conifer cu frunzele rigide, cu conurile la început violacee, cu semințe lungi, comestibile (Pinus cembra).

ZÎMBRU, zîmbri, s. m. Arbore conifer cu semințe lungi, comestibile (Pinus cembra).

!zâmbru (arbore) s. m., art. zâmbrul; pl. zâmbri, art. zâmbrii

zâmbru / zimbru² (arbore) s. m., art. zâmbrul / zimbrul; pl. zâmbri / zimbri, art. zâmbrii / zimbrii

zâmbru/zimbru (arbore) s. m., art. zâmbrul/zimbrul; pl. zâmbri/zimbri, art. zâmbrii/zimbrii

zimbru² (arbore) v. zimbru

zimbru (arbore) v. zîmbru

zimbru (arbore) v. zâmbru

ZÎMBRU², zîmbri, s. m. (Var.) Zimbru¹.

Pinus cembra L., « Zîmbru ». Specie care înflorește vară. Flori unisexuat-monoice, cele femele mov, dispuse în verticile la vîrful ramurilor, cele mascule în formă de elipsă, roșii, dispuse în amenți la baza ramurilor. Conuri ovate, pînă la 8 cm lungime, erecte, terminale, solzi lați, groși, imbricați, semințe comestibile, ovate, pînă la 1,2 cm lungime, nearipate. Frunze groase, tari, drepte, aciculare, grupate cîte 3-5 într-o teacă, terminal pe lujeri, cu aspect verde-întunecat. Arbore cu tulpină de cca 20 m înălțime, corolă piramidală cu ramificație regulată, mai tîrziu devine tufos datorită creșterii neregulate a ramurilor. Scoarță mai întîi netedă, gri, apoi devine maro-închis, cu ritidomul adîncit. Lujeri foarte flexibili și groși.

zấmbru, zâmbri, s.m. (bot.) Arbore conifer cu lemn rezistent (Pinus cembra); pin de munte, zimbrișor. ■ Specie subalpină care se întâlnește pe versantul nordic al Pietrosului Mare, împreună cu jneapănul. – Et. nec. (DEX); cf. zimbru (MDA).

zâmbru, zâmbri, s.m. – (bot.) Arbore conifer cu lemn rezistent (Pinus cembra); pin de munte, zimbrișor (Borza, 1968: 131). Specie subalpină care se întâlnește pe versantul nordic al Pietrosului Mare, împreună cu jneapănul (Jud. Maram., 1980, 67). – Et. nec. (DEX); cf. zimbru (MDA).