15 definiții pentru vorace

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VORACE, -CE, voraci, -ce, adj. Care mănâncă cu poftă exagerată, cu mare lăcomie, mâncăcios; lacom, gurmand. – Din fr. vorace, lat. vorax, -acis.

vorace a [At: NEGULICI / Pl: ~aci, ~ / E: fr vorace, lat vorax, -acis] Care mănâncă cu lăcomie.

vorace adj. 1 Care mănîncă cu poftă exagerată, cu lăcomie; mîncăcios; lacom, gurmand. 2 (despre animale) Care devorează cantități mari de mîncare pentru a se sătura. Mi-erau antipatici păstrăvii, mai ales că-i descriai răi și voraci (IBR.). 3 Fig. Care este avid, lacom. • pl. -ci, -ce. /<fr. vorace, lat. vŏrax, -cis.

VORACE, voraci, -ce, adj. Care mănâncă cu poftă exagerată, cu lăcomie, mâncăcios; lacom, gurmand. – Din fr. vorace, lat. vorax, -acis.

VORACE, voraci, adj. Care mănîncă cu lăcomie; mîncăcios, lacom. ◊ Fig. Începu să o crînțăne cu dinții zi mărunți, albi, tari și voraci. C. PETRESCU, C. V. 14.

VORACE adj. Care mănîncă cu lăcomie, mîncăcios; lacom. [< fr., it. vorace, cf. lat. vorax].

VORACE adj. 1. care mănâncă cu lăcomie, mâncăcios adefag. 2. (fig.) avid, lacom. (< fr. vorace, lat. vorax)

VORACE ~i adj. 1) (despre persoane) Care mănâncă repede și cu lăcomie; care înfulecă. 2) (despre animale) Care sfâșie, care devorează hrana. Vultur ~. /<lat. vorax, ~acis, it., fr. vorace

vorace a. care înghite cu lăcomie.

*voráce adj. (lat. vórax, -ácis, d. vorare, a înghiți cu lăcomie. V. de-vorez). Lacom.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vorace adj. m., pl. voraci; f. sg. și pl. vorace

vorace adj. m., pl. voraci; f. sg. și pl. vorace

vorace adj. m., pl. voraci; f. sg. și pl. vorace

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VORACE adj. v. avid, lacom, mâncăcios, nesătul, nesățios, pofticios.

vorace adj. v. AVID. LACOM. MÎNCĂCIOS. NESĂTUL. NESĂȚIOS. POFTICIOS.

Intrare: vorace
vorace adjectiv
adjectiv (A88)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vorace
  • voracele
  • vorace
  • voracea
plural
  • voraci
  • voracii
  • vorace
  • voracele
genitiv-dativ singular
  • vorace
  • voracelui
  • vorace
  • voracei
plural
  • voraci
  • voracilor
  • vorace
  • voracelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vorace, voraceadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.