TEHNOCRAȚIE s. f. 1. Orientare în sociologia și politologia contemporană potrivit căreia rolul în conducerea societății trebuie să revină specialiștilor din diverse domenii. 2. Sistem de guvernare controlat de tehnicieni, îndeosebi experți tehnici, ca alternativă la cel în care conducerea o au factorii politici. ♦ Intelectualitate tehnică (cu rol conducător). – Din fr. technocratie.

tehnocrație sf [At: M. D. ENC. / E: fr technocratie] 1 Orientare sociologică potrivit căreia, în societatea contemporană, rolul de conducere ar reveni specialiștilor din diverse domenii ale științei, tehnicii etc. Si: tehnocratism (1). 2 Sistem de guvernare în care rolul de conducere ar reveni intelectualilor specialiști din domeniul tehnic² (1). 3 Intelectualitate tehnocratică (1).

TEHNOCRAȚIE s. f. 1. Orientare sociologică potrivit căreia, în societatea contemporană, rolul de conducere ar reveni specialiștilor din domeniul tehnicii. 2. Sistem de guvernare în care rolul de conducere ar reveni intelectualilor specialiști din domeniul tehnic. ♦ Intelectualitate tehnică (cu rol conducător). – Din fr. technocratie.

TEHNOCRAȚIE s.f. 1. Orientare în politologia și sociologia burgheză contemporană care postulează cadrul unor structuri în care puterea să aparțină nu factorilor politici (parlament, guvern), ci oamenilor de știință, tehnicienilor și organizatorilor; tehnocratism. 2. Intelectualitatea tehnocratică. [Gen. -iei. / < fr. technocratie, cf. gr. techne – artă, kratos – putere].

TEHNOCRAȚIE s. f. 1. sistem de guvernare în care rolul de conducere ar reveni intelectualilor specialiști în domeniul tehnic. 2. intelectualitatea tehnocratică. (< fr. technocratie, engl. technocracy)

TEHNOCRAȚIE f. Orientare social-economică, conform căreia societatea poate fi dirijată în exclusivitate pe baza principiilor raționalismului științifico-tehnic, ai căror purtători sunt inginerii și oamenii de știință. [G.-D. tehnocrației; Sil. -no-cra-] /<fr. technocratie

tehnocrație (desp. -no-cra-) s. f., art. tehnocrația, g.-d. tehnocrații, art. tehnocrației

tehnocrație (-no-cra-) s. f., art. tehnocrația, g.-d. tehnocrații, art. tehnocrației

tehnocrație s. f. (sil. -cra-), art. tehnocrația, g.-d. tehnocrații, art. tehnocrației

TEHNO- „tehnică, profesie”. ◊ gr. tekhne „meșteșug, meserie” > fr. techno-, engl. id., germ. id. > rom. tehno-. □ ~crație (v. -crație), s. f., 1. Doctrină și curent social-politic contemporan, care postulează cadrul unor structuri în care puterea să aparțină nu factorilor politici, ci oamenilor de știință, tehnicienilor și organizatorilor; sin. tehnocratism. 2. Intelectualitate tehnocratică; ~fil (v. -fil₁), adj., (despre specii animale) care se adaptează ușor la civilizația tehnică; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a diferitelor profesii și a procedeelor lor de lucru; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în tehnologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Știință a procedeelor și a mijloacelor de prelucrare a materialelor. 2. Ansamblu al proceselor, metodelor, procedeelor, operațiilor etc. utilizate în scopul obținerii unui anumit produs; ~patie (v. -patie), s. f., denumire generală pentru bolile profesionale; ~patologie (v. pato-, v. -logie₁), s. f., ramură a patologiei care tratează despre bolile produse prin deficiențe în tehnica întreținerii și exploatării animalelor; ~psihologie (v. psiho-, v. -logie₁), s. f., ramură a psihologiei care se ocupă de mijloacele aplicării practice a psihologiei teoretice; ~sferă (v. -sferă), s. f., zonă de activitate tehnică a omului.

TEHNOCRAȚIE s. tehnocratism.