16 definiții pentru sumete

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUMETE, sumet, vb. III. 1. Tranz. și refl. A(-și) îndoi în sus, a(-și) ridica mânecile sau poalele îmbrăcămintei; a (se) sufleca. 2. Tranz. A ridica, a trage în sus un obiect sau o parte a lui care atârnă sau care s-a lăsat în jos; a prinde; a fixa mai sus. – Lat. summittere.

SUMETE, sumet, vb. III. 1. Tranz. și refl. A(-și) îndoi în sus, a(-și) ridica mânecile sau poalele îmbrăcămintei; a (se) sufleca. 2. Tranz. A ridica, a trage în sus un obiect sau o parte a lui care atârnă sau care s-a lăsat în jos; a prinde; a fixa mai sus. – Lat. summittere.

sumete [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~ta, (îvr) ~ti / Pzi: sumet / E: ml summittere] 1-2 vtr (C. i. extremitățile unor obiecte de îmbrăcăminte, sau ale unor părți ale acestora, de obicei mâneci, poale) A îndoi (de câteva ori), a răsuci, a răsfrânge, făcând să stea mai sus etc. pentru a nu se uda, a nu se murdări, pentru a da libertate în mișcări etc. Si: a ridica, a (se) sufleca (1-2), (reg) a (se) sumeca (1-2), a (se) sumeteca (1-2), a supune (12). 3 vt (Rar; pan; c. i. mustățile oamenilor) A răsuci. 4 vt (C. i. obiecte sau părți ale lor, de obicei margini care atârnă sau care s-au lăsat în jos) A ridica, a trage, a fixa mai sus Si: a prinde. 5 vt (Rar; c. i. fân, paie etc.) A ridica (și a căra) cu furca. 6 vr (Olt; fig) A se lua repede după cineva. 7 vr (Fig; reg) A se încumeta.

SUMETE, sumet, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la părți ale îmbrăcămintei, mai ales cu privire la mîneci) A sufleca. Dima și-a sumes mînecile cămeșii. Nastasia și-a sumes poalele fustei și au intrat amîndoi în apă pînă la brîu. GALAN, Z. R. 45. Avea... o pereche de nădragi mai lungi decît măsura lui, astfel că-i sumetea de două și trei ori. PAS, Z. I 198. Mititelul, grămădit în poală, hurducat și flămînd, țipa cît putea și izbea cu mînile și cu picioarele în cămașa pe care Agripina și-o sumesese și o înnodase în brîu. GALACTION, O. I 162. ◊ Fig. Ștefan-vodă, de-l vedea, De fereastră se lipea, Barba-n gură sumetea, La boieri că-l arăta. TEODORESCU, P. P. 522. ◊ Refl. pas. Capetele bătelei se sumet la marginea rogojinei ca să nu se distrame. I. IONESCU, M. 705. ◊ Refl. (Despre persoane care își suflecă mînecile) Nea Stan din Piersica... Nici o clipă nu ședea: Frumușel se sumetea, Mîna pe arcan punea. TEODORESCU, P. P. 690. 2. (Complementul indică un obiect sau o parte a lui care atîrnă sau care s-a lăsat prea jos) A ridica, a trage în sus; a prinde, a fixa mai sus. Din cînd în cînd Radu, deșteptat de tuse, își scotea afară brațul alb, gol... pipăia încetișor marginile învelitoarei... Iar mama Ilinca îi sumetea cu grijă colțul învelitoarei pe sub umăr. VLAHUȚĂ, O. A. I 134. 3. (Complementul indică o cantitate, mai ales de nutreț) A ridica, a încărca, a căra, a duce (într-o furcă). Se duse într-o leasă unde știa mărăcini, tăie o grămadă cît ai sumete-o zdravăn într-un țepoi și o duse sub măr. VISSARION, B. 14. – Forme gramaticale: perf. s. sumesei, part. sumes.

A SUMETE sumet tranz. (marginile îmbrăcămintei) A îndoi în sus (pentru protecție sau comoditate); a sufleca. ~ mânecile. /<lat. summittere

A SE SUMETE mă sumet intranz. (despre persoane) A-și îndoi marginile îmbrăcămintei. /<lat. summittere

sumete v. a îndoi ceva prea lung: a sumete mânicele, poalele. [Lat. SUMMITTERE].

sumét, -més, a -méte v. tr. (lat. sum-mitto, -mittere, a supune; a micșora; it. sommittére, fr. soummettre, sp. someter, pg. sometter. V. tri-met). Vest. Suflec. – Și sumétic, a -á, și (Mold. sud.) súmec, a (Sămăn. 3, 632), contaminat de suflec.

sumét, -més, a -méte v. tr. (lat summĭtto, -mittere, a supune, a micșora; it. somméttere, fr. soumettre, sp. someter, pg. sometter. V. trimet). Vest. Suflec. – Și sumétic, a -á, și (Sămăn 3. 932) súmec, a -á, (contaminat de suflec).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sumete (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sumet, 2 sg. sumeți, 3 sg. sumete, perf. s. 1 sg. sumesei, 1 pl. sumeserăm, m.m.c.p. 1 pl. sumeseserăm; conj. prez. 1 sg. să sumet, 3 să sumea; ger. sumețând; part. sumes

sumete (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sumet, 1 pl. sumetem, perf. s. 1 sg. sumesei, 1 pl. sumeserăm; conj. prez. 3 sumeată; part. sumes

sumete vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sumet, 1 pl. sumetem, perf. s. 1 sg. sumesei, 1 pl. sumeserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. sumeată; part. sumes

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUMETE vb. a îndoi, a răsfrînge, a ridica, a sufleca, a trage, (reg.) a sumeca, a supune, (prin Munt. și Dobr.) a sumeteca. (Își ~ mînecile, poalele.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sumete (-t, -mes), vb.1. A-și ridica mînecile sau poalele. – 2. A suci, a răsuci. Lat. submittĕre (Cipariu, Gram., 368; Pușcariu 1692; REW 8382), cf. it. sommettere, prov. sometre, sp., port. someter.

Intrare: sumete
verb (VT630)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sumete
  • sumetere
  • sumes
  • sumesu‑
  • sumețând
  • sumețându‑
singular plural
  • sumete
  • sumeteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sumet
(să)
  • sumet
  • sumeteam
  • sumesei
  • sumesesem
a II-a (tu)
  • sumeți
(să)
  • sumeți
  • sumeteai
  • sumeseși
  • sumeseseși
a III-a (el, ea)
  • sumete
(să)
  • sumea
  • sumeață
  • sumetea
  • sumese
  • sumesese
plural I (noi)
  • sumetem
(să)
  • sumetem
  • sumeteam
  • sumeserăm
  • sumeseserăm
  • sumesesem
a II-a (voi)
  • sumeteți
(să)
  • sumeteți
  • sumeteați
  • sumeserăți
  • sumeseserăți
  • sumeseseți
a III-a (ei, ele)
  • sumet
(să)
  • sumea
  • sumeață
  • sumeteau
  • sumeseră
  • sumeseseră
sumeta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sumete, sumetverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A(-și) îndoi în sus, a(-și) ridica mânecile sau poalele îmbrăcămintei; a (se) sufleca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sufleca
    • format_quote Dima și-a sumes mînecile cămeșii. Nastasia și-a sumes poalele fustei și au intrat amîndoi în apă pînă la brîu. GALAN, Z. R. 45. DLRLC
    • format_quote Avea... o pereche de nădragi mai lungi decît măsura lui, astfel că-i sumetea de două și trei ori. PAS, Z. I 198. DLRLC
    • format_quote Mititelul, grămădit în poală, hurducat și flămînd, țipa cît putea și izbea cu mînile și cu picioarele în cămașa pe care Agripina și-o sumesese și o înnodase în brîu. GALACTION, O. I 162. DLRLC
    • format_quote figurat Ștefan-vodă, de-l vedea, De fereastră se lipea, Barba-n gură sumetea, La boieri că-l arăta. TEODORESCU, P. P. 522. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Capetele bătelei se sumet la marginea rogojinei ca să nu se distrame. I. IONESCU, M. 705. DLRLC
    • format_quote Nea Stan din Piersica... Nici o clipă nu ședea: Frumușel se sumetea, Mîna pe arcan punea. TEODORESCU, P. P. 690. DLRLC
  • 2. tranzitiv A ridica, a trage în sus un obiect sau o parte a lui care atârnă sau care s-a lăsat în jos; a fixa mai sus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: prinde
    • format_quote Din cînd în cînd Radu, deșteptat de tuse, își scotea afară brațul alb, gol... pipăia încetișor marginile învelitoarei... Iar mama Ilinca îi sumetea cu grijă colțul învelitoarei pe sub umăr. VLAHUȚĂ, O. A. I 134. DLRLC
  • 3. tranzitiv A ridica, a încărca, a căra, a duce (într-o furcă). DLRLC
    • format_quote Se duse într-o leasă unde știa mărăcini, tăie o grămadă cît ai sumete-o zdravăn într-un țepoi și o duse sub măr. VISSARION, B. 14. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.