6 definiții pentru străjeră
Explicative DEX
STRĂJER, -Ă, străjeri, -e, s. m., s. f. 1. S. m. (în Evul Mediu, în Moldova) Persoană care avea obligația să păzească granițele (muntoase), în schimbul unor scutiri fiscale. ♦ P. gener. (Înv. și pop.) Paznic, strajă. 2. S. m. și f. (Înv.) Tânăr care aparținea străjeriei. 3. S. m. Construcție formată dintr-un grup de stâlpi de lemn, montată lângă piciorul unui pod de lemn, pentru a-l apăra de loviturile plutelor. [Var.: (înv.) strejar s. m.] – Strajă + suf. -ar.
străjer, ~ă [At: MOXA / V: (îvp) ~jar, ~rejar, (reg) ~jan / Pl: ~i, ~e / E: strajă + -ar] 1 sm Locuitor de la graniță (din Moldova) care era însărcinat cu paza frontierei țării în regiunile de munte Si: plăieș, strajă (15). 2 sm (Îvp; pgn) Paznic. 3 sm (Înv) Străjuitor (1). 4 sm (Îvr; îc) ~rejar-major-general Șeful avangărzii. 5 smf Membru al străjeriei. 6 sm Construcție formată dintr-un grup de stâlpi de lemn, montată lângă piciorul unui pod de lemn, pentru a-l apăra de loviturile plutelor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRĂJER, -Ă, străjeri, -e, subst. 1. S. m. Persoană care avea obligația să păzească granițele (muntoase), în schimbul unor avantaje fiscale. ♦ P. gener. (Înv. și pop.) Paznic, strajă. 2. S. m. și f. Tânăr care aparținea străjeriei. 3. S. m. Construcție formată dintr-un grup de stâlpi de lemn, montată lângă piciorul unui pod de lemn, pentru a-l apăra de loviturile plutelor. [Var.: (înv.) strejar s. m.] – Strajă + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
străjeră s. f., g.-d. art. străjerei; pl. străjere
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
străjeră s. f., g.-d. art. străjerei; pl. străjere
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
străjeră s. f., g.-d. art. străjerei; pl. străjere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
străjer, străjerisubstantiv masculin străjeră, străjeresubstantiv feminin
- 1. Persoană care avea obligația să păzească granițele (muntoase), în schimbul unor scutiri fiscale. DEX '09sinonime: plăieș
- 1.1. Paznic, santinelă, strajă, veghe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- De jos sună o poruncă. Toți străjerii, pe podinele lor, se înturnară cu fața la palat. SADOVEANU, F. J. 409. DLRLC
- Cîte un pahar de rachiu fu împărțit la fiecare străjer. GANE, N. I 161. DLRLC
- În zori de zi străjerul vestește pe-un străin. COȘBUC, P. I 160. DLRLC
- Străjerul, știind porunca, nu mai lungește vorba, ci ia moșneagul și-l duce înaintea împăratului. CREANGĂ, O. A. 166. DLRLC
- Mai trăiești și-ți merge bine, Vechi străjer? Nu m-ai uitat? E de mult de cînd n-am stat, Ulmule, sub tine. COȘBUC, P. I 260. DLRLC
- Lîngă piatra celei gropi Tu să-mi pui străjeri doi plopi. BELDICEANU, P. 101. DLRLC
-
-
- 2. Tânăr care aparținea străjeriei. DEX '09 DEX '98
- 3. Construcție formată dintr-un grup de stâlpi de lemn, montată lângă piciorul unui pod de lemn, pentru a-l apăra de loviturile plutelor. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- Strajă + -ar. DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.