6 definiții pentru străjeră

Explicative DEX

STRĂJER, -Ă, străjeri, -e, s. m., s. f. 1. S. m. (în Evul Mediu, în Moldova) Persoană care avea obligația să păzească granițele (muntoase), în schimbul unor scutiri fiscale. ♦ P. gener. (Înv. și pop.) Paznic, strajă. 2. S. m. și f. (Înv.) Tânăr care aparținea străjeriei. 3. S. m. Construcție formată dintr-un grup de stâlpi de lemn, montată lângă piciorul unui pod de lemn, pentru a-l apăra de loviturile plutelor. [Var.: (înv.) strejar s. m.] – Strajă + suf. -ar.

străjer, ~ă [At: MOXA / V: (îvp) ~jar, ~rejar, (reg) ~jan / Pl: ~i, ~e / E: strajă + -ar] 1 sm Locuitor de la graniță (din Moldova) care era însărcinat cu paza frontierei țării în regiunile de munte Si: plăieș, strajă (15). 2 sm (Îvp; pgn) Paznic. 3 sm (Înv) Străjuitor (1). 4 sm (Îvr; îc) ~rejar-major-general Șeful avangărzii. 5 smf Membru al străjeriei. 6 sm Construcție formată dintr-un grup de stâlpi de lemn, montată lângă piciorul unui pod de lemn, pentru a-l apăra de loviturile plutelor.

STRĂJER, -Ă, străjeri, -e, subst. 1. S. m. Persoană care avea obligația să păzească granițele (muntoase), în schimbul unor avantaje fiscale. ♦ P. gener. (Înv. și pop.) Paznic, strajă. 2. S. m. și f. Tânăr care aparținea străjeriei. 3. S. m. Construcție formată dintr-un grup de stâlpi de lemn, montată lângă piciorul unui pod de lemn, pentru a-l apăra de loviturile plutelor. [Var.: (înv.) strejar s. m.] – Strajă + suf. -ar.

Ortografice DOOM

străje s. f., g.-d. art. străjerei; pl. străjere

străje s. f., g.-d. art. străjerei; pl. străjere

străje s. f., g.-d. art. străjerei; pl. străjere

Intrare: străjeră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străje
  • străjera
plural
  • străjere
  • străjerele
genitiv-dativ singular
  • străjere
  • străjerei
plural
  • străjere
  • străjerelor
vocativ singular
  • străje
  • străjero
plural
  • străjerelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

străjer, străjerisubstantiv masculin
străje, străjeresubstantiv feminin

  • 1. în Evul Mediu Moldova Persoană care avea obligația să păzească granițele (muntoase), în schimbul unor scutiri fiscale. DEX '09
    sinonime: plăieș
    • 1.1. prin generalizare învechit popular Paznic, santinelă, strajă, veghe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote De jos sună o poruncă. Toți străjerii, pe podinele lor, se înturnară cu fața la palat. SADOVEANU, F. J. 409. DLRLC
      • format_quote Cîte un pahar de rachiu fu împărțit la fiecare străjer. GANE, N. I 161. DLRLC
      • format_quote În zori de zi străjerul vestește pe-un străin. COȘBUC, P. I 160. DLRLC
      • format_quote Străjerul, știind porunca, nu mai lungește vorba, ci ia moșneagul și-l duce înaintea împăratului. CREANGĂ, O. A. 166. DLRLC
      • format_quote figurat Mai trăiești și-ți merge bine, Vechi străjer? Nu m-ai uitat? E de mult de cînd n-am stat, Ulmule, sub tine. COȘBUC, P. I 260. DLRLC
      • format_quote figurat Lîngă piatra celei gropi Tu să-mi pui străjeri doi plopi. BELDICEANU, P. 101. DLRLC
  • 2. Tânăr care aparținea străjeriei. DEX '09 DEX '98
  • 3. Construcție formată dintr-un grup de stâlpi de lemn, montată lângă piciorul unui pod de lemn, pentru a-l apăra de loviturile plutelor. DEX '09 DEX '98
  • comentariu Femininul se folosește numai pentru sensul (2.). DEX '09
etimologie:
  • Strajă + -ar. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.