20 de definiții pentru străjer

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂJER, -Ă, străjeri, -e, s. m., s. f. 1. S. m. (în Evul Mediu, în Moldova) Persoană care avea obligația să păzească granițele (muntoase), în schimbul unor scutiri fiscale. ♦ P. gener. (Înv. și pop.) Paznic, strajă. 2. S. m. și f. (Înv.) Tânăr care aparținea străjeriei. 3. S. m. Construcție formată dintr-un grup de stâlpi de lemn, montată lângă piciorul unui pod de lemn, pentru a-l apăra de loviturile plutelor. [Var.: (înv.) strejar s. m.] – Strajă + suf. -ar.

străjer, ~ă [At: MOXA / V: (îvp) ~jar, ~rejar, (reg) ~jan / Pl: ~i, ~e / E: strajă + -ar] 1 sm Locuitor de la graniță (din Moldova) care era însărcinat cu paza frontierei țării în regiunile de munte Si: plăieș, strajă (15). 2 sm (Îvp; pgn) Paznic. 3 sm (Înv) Străjuitor (1). 4 sm (Îvr; îc) ~rejar-major-general Șeful avangărzii. 5 smf Membru al străjeriei. 6 sm Construcție formată dintr-un grup de stâlpi de lemn, montată lângă piciorul unui pod de lemn, pentru a-l apăra de loviturile plutelor.

STRĂJER, -Ă, străjeri, -e, subst. 1. S. m. Persoană care avea obligația să păzească granițele (muntoase), în schimbul unor avantaje fiscale. ♦ P. gener. (Înv. și pop.) Paznic, strajă. 2. S. m. și f. Tânăr care aparținea străjeriei. 3. S. m. Construcție formată dintr-un grup de stâlpi de lemn, montată lângă piciorul unui pod de lemn, pentru a-l apăra de loviturile plutelor. [Var.: (înv.) strejar s. m.] – Strajă + suf. -ar.

STRĂJER, străjeri, s. m. Paznic, santinelă. De jos sună o poruncă. Toți străjerii, pe podinele lor, se înturnară cu fața la palat. SADOVEANU, F. J. 409. Cîte un pahar de rachiu fu împărțit la fiecare străjer. GANE, N. I 161. În zori de zi străjerul vestește pe-un străin. COȘBUC, P. I 160. Străjerul, știind porunca, nu mai lungește vorba, ci ia moșneagul și-l duce înaintea împăratului. CREANGĂ, O. A. 166. ◊ Fig. Mai trăiești și-ți merge bine, Vechi străjer? Nu m-ai uitat? E de mult de cînd n-am stat, Ulmule, sub tine. COȘBUC, P. I 260. Lîngă piatra celei gropi Tu să-mi pui străjeri doi plopi. BELDICEANU, P. 101. – Variantă: (învechit) strejar, strejari (DAVILA, V. V. 95, ISPIRESCU, L. 117, ODOBESCU, S. III 110), s. m.

STRĂJER ~i m. 1) ist. Persoană care locuia la granițele de munte ale țării și se angaja să le păzească în schimbul unor privilegii; plăieș. 2) Persoană care are sarcina de a străjui ceva sau pe cineva; paznic. /strajă + suf. ~ar

străjer (străjar) m. paznic: un străjer îl întreabă CR. [Șerb. STRAJAR, gardian].

străjér m. (d. strajă; bg. sîrb. stražar). Est. Păzitor, paznic, santinelă. Tînăr care face parte din organizațiunea numită „Straja Țăriĭ”, p. apărarea patriiĭ. – Fem. străjereásă, pl. ese (fals străjeră!). – L. V. strejár.

STREJAR s. m. v. străjer.

strejár, strejuĭésc, V. străjer, străjuĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

străjer s. m., pl. străjeri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRĂJER s. v. pază, santinelă, strajă, veghe.

STRĂJER s. 1. v. paznic. 2. v. plăieș.

STRĂJER s. 1. pază, paznic, păzitor, strajă, (astăzi rar) priveghetor, (Mold.) sotnic, (înv.) prevegheu, pristav, priveghi, strajnic, străjuitor, veghe, veghetor. (E ~ pe cîmp.) 2. (IST.) plăieș, (pop.) strajă.

străjer s. v. PAZĂ. SANTINELĂ. STRAJĂ. VEGHE.

Intrare: străjer
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străjer
  • străjerul
  • străjeru‑
plural
  • străjeri
  • străjerii
genitiv-dativ singular
  • străjer
  • străjerului
plural
  • străjeri
  • străjerilor
vocativ singular
  • străjerule
  • străjere
plural
  • străjerilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strejar
  • strejarul
  • strejaru‑
plural
  • strejari
  • strejarii
genitiv-dativ singular
  • strejar
  • strejarului
plural
  • strejari
  • strejarilor
vocativ singular
  • strejarule
  • strejare
plural
  • strejarilor
străjan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străjar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

străjer, străjerisubstantiv masculin
străje, străjeresubstantiv feminin

  • 1. în Evul Mediu Moldova Persoană care avea obligația să păzească granițele (muntoase), în schimbul unor scutiri fiscale. DEX '09
    sinonime: plăieș
    • 1.1. prin generalizare învechit popular Paznic, santinelă, strajă, veghe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote De jos sună o poruncă. Toți străjerii, pe podinele lor, se înturnară cu fața la palat. SADOVEANU, F. J. 409. DLRLC
      • format_quote Cîte un pahar de rachiu fu împărțit la fiecare străjer. GANE, N. I 161. DLRLC
      • format_quote În zori de zi străjerul vestește pe-un străin. COȘBUC, P. I 160. DLRLC
      • format_quote Străjerul, știind porunca, nu mai lungește vorba, ci ia moșneagul și-l duce înaintea împăratului. CREANGĂ, O. A. 166. DLRLC
      • format_quote figurat Mai trăiești și-ți merge bine, Vechi străjer? Nu m-ai uitat? E de mult de cînd n-am stat, Ulmule, sub tine. COȘBUC, P. I 260. DLRLC
      • format_quote figurat Lîngă piatra celei gropi Tu să-mi pui străjeri doi plopi. BELDICEANU, P. 101. DLRLC
  • 2. Tânăr care aparținea străjeriei. DEX '09 DEX '98
  • 3. Construcție formată dintr-un grup de stâlpi de lemn, montată lângă piciorul unui pod de lemn, pentru a-l apăra de loviturile plutelor. DEX '09 DEX '98
  • comentariu Femininul se folosește numai pentru sensul (2.). DEX '09
etimologie:
  • Strajă + sufix -ar. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.