7 definiții pentru strânsurea

Explicative DEX

strânsurea sf [At: BORZA, D. 137 / V: (reg) ~râms~ / Pl: ~ele / E: strâns1 + -urea] 1 (Bot; Trs) Trifoiaș (Trifolium campestre). 2 (Bot; Mar; îf strâmsurea) Sclipeț1 (Potentilla erecta).

strâmsurea sf vz strânsurea

Sinonime

STRÂMSUREA s. v. sclipeț.

strîmsurea s. v. SCLIPEȚ.

Regionalisme / arhaisme

strânsurea, strânsurele, s.f. (reg.) 1. trifoiaș (cu flori galbene). 2. (în forma: strâmsurea) plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunze compuse din trei foliole și cu flori galbene; sclipeț.

strâmsurea, s.f. – (bot.) Termen consemnat în Maramureș (în 1936) pentru iarba-faptului, sclipeți, scrântitoare (Potentilla erecta). ♦ (med. pop.) La „strânsură la coș” și contra bătăturilor (Borza, 1968: 137). – Din strâns + suf. -urea (MDA), cf. strânsoare.

strâmsurea, s.f. – (bot.) Termen consemnat în Maramureș (în 1936) pentru iarba faptului, sclipeți, scrântitoare (Potentilla erecta). Se folosește în medicina populară la „strânsură la coș” și contra bătăturilor (Borza 1968: 137). – Din strânge (< lat. stringere), cf. strânsoare.

Intrare: strânsurea
strânsurea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strânsurea
  • strânsureaua
plural
  • strânsurele
  • strânsurelele
genitiv-dativ singular
  • strânsurele
  • strânsurelei
plural
  • strânsurele
  • strânsurelelor
vocativ singular
plural
strâmsurea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strâmsurea
  • strâmsureaua
plural
  • strâmsurele
  • strâmsurelele
genitiv-dativ singular
  • strâmsurele
  • strâmsurelei
plural
  • strâmsurele
  • strâmsurelelor
vocativ singular
plural