strofoidă sf [At: DER / P: ~fo-i~ / Pl: ~de / E: fr strophoïde] (Mat) Loc geometric al punctelor de pe o dreaptă variabilă (care trece printr-un punct fix, situat pe axa absciselor) astfel încât distanța de la puncte la intersecția dreptei cu axa ordonatelor și distanța de la origine la această intersecție să fie egale.

STROFOIDĂ s.f. Curbă plană, loc geometric al focarelor conicelor obținute prin intersectarea unui con cu un plan care se rotește în jurul unei perpendiculare pe o generatoare a conului. [Pron. -fo-i-. / < fr. strophoïde, cf. gr. stropheion – odgon, eidos – formă].

STROFOIDĂ s. f. curbă plană, loc geometric al focarelor conicelor prin intersectarea unui con cu un plan care se rotește în jurul unei perpendiculare pe o generatoare a conului. (< fr. strophoïde)

strofoidă s. f., pl. strofoide

STROFO- „răsucire, torsiune”. ◊ gr. strophos „răsucire, rotire” > fr. stropho-, germ. id., engl. id., it. strofo- > rom. strofo-. □ ~geneză (v. -geneză), s. f., diferențiere a unei singure generații în mai multe faze, considerată ca alternanță de generații; ~idă (v. -id), s. f., curbă plană, loc geometric al focarelor conicelor obținute prin intersectarea unui con cu un plan care se rotește în jurul unei perpendiculare, pe o generatoare a conului; ~manie (v. -manie), s. f., torsiune teratologică a tulpinii, în care filotaxia devine neregulată; ~taxie (v. -taxie), s. f., orînduire a organelor vegetale în urma mișcării de răsucire.