stratostat sn [At: LTR² / Pl: ~e / E: fr stratostat, ger Stratostat] Vehicul aerian destinat zborurilor în stratosferă.

STRATOSTAT, stratostate, s. n. Aerostat cu o nacelă ermetic închisă și special utilată pentru zborurile în stratosferă.

STRATOSTAT s.n. Aerostat cu nacelă ermetică destinat zborurilor stratosferice. [Pl. -te, -turi. / < germ. Stratostat].

STRATOSTAT s. n. aerostat cu nacelă ermetică destinat zborurilor stratosferice. (< fr. stratostat)

STRATOSTAT ~e n. Aerostat special amenajat pentru zboruri în stratosferă. /<fr. stratostat, germ. Stratostat

stratostat (desp. -tos-tat/-to-stat) s. n., pl. stratostate

!stratostat (-tos-tat/-to-stat) s. n., pl. stratostate

stratostat s. n. (sil. mf. -stat), pl. stratostate

STRATOSTAT aerostat cu nacelă etanșă destinat zborurilor stratosferice.

STRATO- „strat geologic, pătură”. ◊ L. stratus „întindere, pătură” > fr. strato-, germ. id., engl. id. > rom. strato-. □ ~cenoză (v. -cenoză₁), s. f., asociație de plante și animale caracteristică unui strat (etaj) de vegetație; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat cu care se determină direcția și înclinarea stratelor străbătute de o gaură de sondă; ~pauză (v. -pauză), s. f., strat al atmosferei cuprins între stratosferă și mezosferă; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat al atmosferei cuprins între troposferă și ionosferă, în care predomină deplasările orizontale ale aerului; ~stat (v. -stat), s. n., aerostat cu nacelă ermetică, folosit pentru zborurile stratosferice.