STRABOMETRU, strabometre, s. n. Instrument cu care se măsoară gradul de deviație de la orientarea normală a ochilor afectați de strabism. – Din fr. strabomètre.

strabometru sn [At: BIANU, D. S. / Pl: ~re / E: fr strabomètre] Aparat cu ajutorul căruia se măsoară intensitatea și sensul deviației de la orientarea normală a ochilor atinși de strabism.

STRABOMETRU, strabometre, s. n. Instrument cu care se măsoară gradul de deviație de la orientarea normală a ochilor atinși de strabism. – Din fr. strabomètre.

STRABOMETRU, strabometre, s. n. Instrument cu care se măsoară gradul de deviație de la orientarea normală a ochilor atinși de strabism.

STRABOMETRU s.n. Instrument pentru determinarea gradului de deviație a ochilor atinși de strabism. [< fr. strabomètre, cf. gr. strabos – strabic, metron – măsură].

STRABOMETRU s. n. instrument pentru măsurarea gradului de strabism. (< fr. strabomètre)

STRABOMETRU ~e n. Instrument medical pentru determinarea gradului de încrucișare a ochilor. /<fr. strabometre

strabometru (desp. -me-tru) s. n., art. strabometrul; pl. strabometre

strabometru (-me-tru) s. n., art. strabometrul; pl. strabometre

strabometru s. n. (sil. -tru), art. strabometrul; pl. strabometre

STRABO- „cruciș, strabism”. ◊ gr. strabos „cruciș, sașiu” > fr. strabo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. strabo-. □ ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru determinarea gradului de deviație a ochilor atinși de strabism; ~tomie (v. -tomie), s. f., operație chirurgicală făcută la mușchii ochiului pentru remedierea strabismului.