SPLAI, splaiuri, s. n. Mal al unei ape înălțat, întărit și pietruit sau pavat; arteră de circulație amenajată pe acest mal, străjuită de pomi. – Cf. plai.

splai sn [At: ALEXI, W. / Pl: ~uri / E: ns cf plai] 1 Mal al unei ape, înălțat, întărit și pietruit sau pavat Si: chei¹ (1). 2 Arteră de circulație, de obicei largă și bogat plantată, amenajată pe malul unei ape (în perimetrul unei localități) Si: chei¹ (2).

SPLAI, splaiuri, s. n. Mal înalt al unei ape; mal al unei ape înălțat, întărit și pietruit sau pavat; p. ext. stradă amenajată pe acest mal. – Cf. plai.

SPLAI, splaiuri, s. n. Mal al unei ape înălțat, întărit și pietruit sau pavat; p. ext. stradă amenajată pe acest mal.

SPLAI ~uri n. 1) Mal (înalt) al unei ape (betonat sau pietruit). 2) Stradă special amenajată de-a lungul unui astfel de mal; chei. /cf. plai

splaĭ, pl. urĭ (var. din plaĭ). Munt. Mal, renie, plajă, cheĭ: splaĭu Dîmbovițeĭ.

splaiu n. cheiu: splaiul Dâmboviței. [Cf. plaiu].

splai s. n., pl. splaiuri

splai s. n., pl. splaiuri

splai s. n., pl. splaiuri

splai

splaiu, splaiuri.

SPLAI s. chei. (~ul Dâmboviței.)

SPLAI s. chei. (~ Dîmboviței.)