15 definiții pentru spahie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

spahie1 sf [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ? / E: ns cf parfie] (Mun) 1 Nărav. 2 Manie.

spahie3 sm [At: ȚICHINDEAL, F. 15/20 / V: ~aie, spăh~, spăie / Pl: ~ii / E: ucr spahija] (Ban; Trs) 1 Om bogat Si: (reg) spăiluc (1). 2 Proprietar de pământ Si: (reg) spăiluc (2).

SPAHIE, spahii, s. m. (Regional învechit; și în forma spăie) Mare proprietar de pămînt; moșier, boier. Am auzit că la Măidan ar fi un spăie bogat, cu numele Dolea. La CADE. Săteanu nu se sparie de neameș (spahie). ȚICHINDEAL, F. 15. (Cu pronunțare regională) Domnul, altcum «spăhiă»... neîncetat se uitase la nevasta lui Petru, care îi căzuse la inimă. RETEGANUL, P. II 48. – Variantă: spăie s. m.

SPAHIE, spahii, s. m. (Reg.) Mare proprietar de pămînt; moșier, boier. – Sb. spahija.

sara(n)gèle n. pl. 1. od. la Turci, cea mai veche cavalerie turcească (înlocuită mai târziu cu spahii); 2. la Români, corp de călăreți neregulați (românizat în sărăcei): cu catane sarangele care poartă slujbe grele POP. [Turc. SARYDJA, lit. cei galbeni, după culoarea hainelor și a steagului lor].

stáhie (Mold. Munt. est), stáfie (Munt. est) și stafíe (Munt. vest. Olt.) f. (ngr. stihio [d. vgr. stoiheion] element, spirit, stahie; alb. stihi, stihĭó, stahie. V. stihie). Geniŭ (spirit) care, după credința poporuluĭ, locuĭește pin ruine și alte locurĭ fioroase: badea Ion se teme răŭ de stahiĭ! – Și stahíe, spahie și spafie (Munt. vest) și spáfie (Bz.). V. strigoĭ nălucă, schimă.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPAHIE s. v. latifundiar, mare proprietar, moșier.

spahie s. v. LATIFUNDIAR. MARE PROPRIETAR. MOȘIER.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

spahie (-ii), s. f. – (Banat) Proprietar, deținător de terenuri. – Var. spăie. Sb. spahija (Candrea).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

spahie1 s.f. (reg.) nărav, obicei rău; manie.

Intrare: spahie
substantiv masculin (M60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spahie
  • spahia
plural
  • spahii
genitiv-dativ singular
  • spahie
  • spahiei
plural
  • spahii
vocativ singular
  • spahie
  • spahio
plural
substantiv masculin (M60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spăie
  • spăia
plural
  • spăii
genitiv-dativ singular
  • spăie
  • spăiei
plural
  • spăii
vocativ singular
  • spăie
  • spăio
plural
spăiie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
spaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spahie, spahiisubstantiv masculin

  • 1. regional învechit Mare proprietar de pământ. DLRLC
    • format_quote Am auzit că la Măidan ar fi un spăie bogat, cu numele Dolea. La CADE. DLRLC
    • format_quote Săteanu nu se sparie de neameș (spahie). ȚICHINDEAL, F. 15. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Domnul, altcum «spăhiă»... neîncetat se uitase la nevasta lui Petru, care îi căzuse la inimă. RETEGANUL, P. II 48. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.