sărbezeală sf vz serbezeală

SĂRBEZEALĂ s. f. Faptul de a fi searbăd sau de a se sărbezi.

serbezeală sf [At: LB / V: săr~ / Pl: ~eli / E: serbezi² + -eală] 1 (Îrg; la oameni) Pierdere a puterii, a vioiciunii etc. în urma procesului de slăbire (exagerată) Si: (îrg) acreală, (rar) sărbezime, (îvr) serbezitură² (1). 2 (Îrg; la oameni) Slăbire (exagerată) a obrajilor Si: (îrg) acreală, (rar) sărbezime, (îvr) serbezitură² (2). 3 (Reg; d. obiecte colorate) Pierdere a culorii Si: (îrg) acreală, (rar) sărbezime, (îvr) serbezitură² (3). 4 (Îvr) Serbezitură² (4).

sărbezeală (pop.) s. f., g.-d. art. sărbezelii

sărbezeală (pop.) s. f., g.-d. art. sărbezelii

sărbezeală s. f., g.-d. art. sărbezelii

SĂRBEZEALĂ s. v. acreală, acrime, înăcreală.

sărbezeală s. v. ACREALĂ. ACRIME. ÎNĂCREALĂ.

sărbezele s. pl. v. STRUGURII-URSULUI.

sărbezeală s.f. (pop.) 1. acrire, alterare a laptelui. 2. spălăcire a culorii unei vopsele. 3. (despre oameni) slăbire, paloare a feței.

serbezeală, serbezeli, s.f. (înv. și reg.) acreală, sârbezime, sârbezitură.