42 de definiții pentru răspântie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSPÂNTIE, răspântii, s. f. Loc unde se încrucișează mai multe drumuri sau de unde se separă două sau mai multe drumuri; răscruce. ♦ Fig. Moment hotărâtor în viața cuiva. [Var.: (reg.) răspintene s. f.] – Din sl. raspontije.

RĂSPÂNTIE, răspântii, s. f. Loc unde se încrucișează mai multe drumuri sau de unde se separă două sau mai multe drumuri; răscruce. ♦ Fig. Moment hotărâtor în viața cuiva. [Var.: (reg.) răspintene s. f.] – Din sl. raspontije.

răspântie sf [At: PSALT. HUR. 121v/15 / V: (înv) rădzp~, (reg) ~ndii sfp, ~te, ~tec sn, ~teie, ~tene, ~ine, ~turi ssp, ~pine, ~pintec, ~pintece, ~pinten sn, ~pintene (Pl: pinteni), ~pin~, ~pintină, ~puntici ssp, respinte, respinten sn, respintene, res~, respin~, ~pintin (Pl: pintini) sn, respintini ssp, respinți sfp / Pl: ~ii / E: vsl распѫтиѥ] 1 (Adesea determinat prin „de drum”, „de uliți” etc.) Loc unde se încrucișează două sau mai multe drumuri Si: răscruce (1). 2 (Adesea determinat prin „de drum”, „de uliți” etc.) Loc unde se separă două sau mai multe drumuri Si: răscruce (2). 3 (Îe) A ședea ca lupul în (sau la) ~ii A pândi. 4 (Rar) Confluență (1). 5 (Reg; îf răspintin) Macaz. 6 (Fig) Moment hotărâtor în viața unui om, în istoria unui popor etc.

RĂSPÂNTIE ~i f. 1) Loc de întretăiere a două sau mai multe drumuri; răscruce; încrucișare. 2) fig. Moment crucial în viața cuiva; răscruce. ◊ La ~ la un moment hotărâtor. [G.-D. răspântiei; Sil. -ti-e] /<sl. raspontije

răspântie f. punctul unde se încrucișează drumurile. [Slav. RASPÕTIIE].

RĂSPINTENE s. f. v. răspântie.

RĂSPINTENE s. f. v. răspântie.

rădzpântie sf vz răspântie

răspândii sfp vz răspântie

răspântene sf vz răspântie

răspântine sf vz răspântie

răspânturi ssp vz răspântie

răspintină sf vz răspântie

răspuntici ssp vz răspântie

RĂSPÎNTIE, răspîntii, s. f. Loc unde se întîlnesc sau de unde pornesc două sau mai multe drumuri; răscruce. Răspîntia căii le-aduce Un stol cunoscut. COȘBUC, P. I 291. Merse o bucată de drum, pînă ce ajunse într-o răspîntie în care se încrucișau mai multe drumuri. POPESCU, B. IV 36. S-au despărțit la o răspîntie și au apucat care pe unde. CARAGIALE, P. 115. ◊ (Întărit prin «de drum») Aci, la răspîntia de drum mare, îmi simt tot sufletul deschis ca o rană. CAMIL PETRESCU, U. N. 225. Aici la răspîntie de trei drumuri... drept în fața podului e hanul. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 60. – Pl. și: (regional) răspînturi (TEODORESCU, P. P. 375). – Variante: răspînte,răspintene, răspinteni (SADOVEANU, B. 130, EMINESCU, N. 21, ALECSANDRI, T. 1426, NEGRUZZI, S. I 29), s. f., răspinți (ȘEZ. XIII 114) s. f. pl.

răspíntie (est) și răspîntie (vest) f. (vsl. raspontiĭe, d. pontĭ, cale; rus. raspútie). V. potecă și punte. (Cp. cu crint). Răscruce. Locu unde se încrucișează drumurile.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răspântie (desp. -ti-e) s. f., art. răspântia (desp. -ti-a), g.-d. art. răspântiei; pl. răspântii, art. răspântiile (desp. -ti-i-)

răspântie (-ti-e) s. f., art. răspântia (-ti-a), g.-d. art. răspântiei; pl. răspântii, art. răspântiile (-ti-i-)

răspântie s. f. (sil. -ti-e), art. răspântia (sil. -ti-a), g.-d. art. răspântiei; pl. răspântii, art. răspântiile (sil. -ti-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂSPÂNTIE s. intersecție, încrucișare, întretăiere, răscruce, (pop.) cruce, furca-drumului. (Carul s-a oprit la ~.)

RĂSPÎNTIE s. intersecție, încrucișare, întretăiere, răscruce, (pop.) cruce, furca-drumului. (Carul s-a oprit la ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

răspîntie (-ii), s. f. – Încrucișare. Var. înv. răspintene. Sl. raspątije (Cihac, II, 308; Conev 42), cf. sb. rasputje, slov. raspôtje, rus. rasputie.Der. răspîntiaș,. s. m. (paznic de drumuri, jandarm).

Intrare: răspântie
răspântie substantiv feminin
  • silabație: -ti-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răspântie
  • răspântia
plural
  • răspântii
  • răspântiile
genitiv-dativ singular
  • răspântii
  • răspântiei
plural
  • răspântii
  • răspântiilor
vocativ singular
plural
răspintene substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răspintene
  • răspintenea
plural
  • răspinteni
  • răspintenile
genitiv-dativ singular
  • răspinteni
  • răspintenii
plural
  • răspinteni
  • răspintenilor
vocativ singular
plural
respintie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
respintere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
respinte
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
respinți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
respântie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răspuntici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
respintini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răspinteie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răspintec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răspinte
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răspintină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răspintin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răspinten
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răspânturi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răspintie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răspântine
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răspântec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răspândii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rădzpântie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răspântene substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răspântene
  • răspântenea
plural
  • răspânteni
  • răspântenile
genitiv-dativ singular
  • răspânteni
  • răspântenii
plural
  • răspânteni
  • răspântenilor
vocativ singular
plural
răspânte substantiv feminin
substantiv feminin (F109)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răspânte
  • răspântea
plural
  • răspânți
  • răspânțile
genitiv-dativ singular
  • răspânți
  • răspânții
plural
  • răspânți
  • răspânților
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F169)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • răspinți
  • răspințile
genitiv-dativ singular
plural
  • răspinți
  • răspinților
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răspântie, răspântiisubstantiv feminin

  • 1. Loc unde se încrucișează mai multe drumuri sau de unde se separă două sau mai multe drumuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: răscruce
    • format_quote Răspîntia căii le-aduce Un stol cunoscut. COȘBUC, P. I 291. DLRLC
    • format_quote Merse o bucată de drum, pînă ce ajunse într-o răspîntie în care se încrucișau mai multe drumuri. POPESCU, B. IV 36. DLRLC
    • format_quote S-au despărțit la o răspîntie și au apucat care pe unde. CARAGIALE, P. 115. DLRLC
    • format_quote Aci, la răspîntia de drum mare, îmi simt tot sufletul deschis ca o rană. CAMIL PETRESCU, U. N. 225. DLRLC
    • format_quote Aici la răspîntie de trei drumuri... drept în fața podului e hanul. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 60. DLRLC
    • 1.1. figurat Moment hotărâtor în viața cuiva. DEX '09 DEX '98
  • comentariu regional Plural și: răspânturi. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.