opțiuni
  • info

18 definiții pentru roșeață

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROȘEAȚĂ s. f. Culoare roșie. ♦ Împurpurare, înroșire, îmbujorare (a feței, a pielii). – Roșu + suf. -eață.

ROȘEAȚĂ s. f. Culoare roșie. ♦ Împurpurare, înroșire, îmbujorare (a feței, a pielii). – Roșu + suf. -eață.

roșeață sf [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ruș~ / E: roșu + eață] 1 Culoare roșie Si: roșeală (1), (îrg) rușință 2 Culoare roșie a feței sau a altor părți ale corpului (datorită circulației sangvine) 3 Culoare roșie a feței (datorită unei emoții, a frigului etc.) Si: îmbujorare. 4 (Reg; îe) A-i mânca roșața fața A fi gras și sănătos. 5 (Îrg) Fard. 6 Pată roșie pe piele (simptom al unei boli). 7 (Pop) Erizipel. 8 (Pop) Pelagră. 9 (Pop) Gingivită. 10 (Pop) Bășicuță foarte dureroasă, care iese în nas. 11 (Buc; pop) Bube la copii apărute pe cap și pe față, îndată după naștere Si: rofiI (1). 12 (Ban) Rugina grâului. 13 (Bot; reg) Floare nedefinită mai îndeaproape Si: roșeală (9).

ROȘEAȚĂ, roșeți, s. f. Culoare roșie. Nu se mai vedea roșeața cerului. DUMITRIU, N. 53. Și se făcu-n văzduh roșeață, C-ntr-un pahar cu sînge-umplut. COȘBUC, P. I 242. Cum ei mergînd alături se ceartă și se-ntreabă, Nu văd în fundul nopții o umbră de roșeață. EMINESCU, O. I 97. ♦ Împurpurare, culoare roșie a feței (trecătoare, ca semn al unei emoții, sau permanentă). O roșeață ușoară trecu repede peste fața copilului. DUMITRIU, N. 148. Roșeața mustrării i se ridicase în obraji. BART, E. 253.

ROȘEAȚĂ/ f. 1) Culoare roșie. 2) Îmbujorare, împurpurare la față. ~a din obraji. 3) v. ROȘEALĂ. [G.-D. roșeții] /roșu + suf. ~eață

roșeață f. 1. coloarea roșie; 2. colorațiune a feței sub electul unei emoțiuni; 3. pete roșii pe față sau piele.

roșeáță f., pl. ețĭ (d. roș). Coloarea roșie: roșeața unuĭ vin, unuĭ apus de soare, unuĭ nas bețiv, unuĭ obraz care simte rușine. Pelagră. – Vechĭ ruș-.

rușeață sf vz roșeață

rușeálă, rușeață, V. roșea-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

roșeață s. f., g.-d. art. roșeții

roșeață s. f., g.-d. art. roșeții

roșeață s. f., g.-d. art. roșeții

roșeață

roșeață, -șeței gen. a.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROȘEAȚĂ s. v. erizipel, gingivită, pelagră, rugină.

ROȘEAȚĂ s. îmbujorare, împurpurare, roșeală, rumeneală, (înv. și pop.) rumeneață, (reg.) rujă. (~ din obraji.)

ROȘEAȚĂ s. îmbujorare, împurpurare, roșeală, rumeneală, (înv. și pop.) rumeneață, (reg.) rujă. (~ din obraji.)

roșeață s. v. ERIZIPEL. GINGIVITĂ. PELAGRĂ. RUGINĂ.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

roșeață, roșeți s. f. (intl.) aur.

Intrare: roșeață
roșeață substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roșeață
  • roșeața
plural
  • roșeți
  • roșețile
genitiv-dativ singular
  • roșeți
  • roșeții
plural
  • roșeți
  • roșeților
vocativ singular —
plural —
rușeață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

roșeață, roșețisubstantiv feminin

  • 1. Culoare roșie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu se mai vedea roșeața cerului. DUMITRIU, N. 53. DLRLC
    • format_quote Și se făcu-n văzduh roșeață, Ca-ntr-un pahar cu sînge-umplut. COȘBUC, P. I 242. DLRLC
    • format_quote Cum ei mergînd alături se ceartă și se-ntreabă, Nu văd în fundul nopții o umbră de roșeață. EMINESCU, O. I 97. DLRLC
    • 1.1. Împurpurare, înroșire, îmbujorare (a feței, a pielii). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: îmbujorare împurpurare înroșire
      • format_quote O roșeață ușoară trecu repede peste fața copilului. DUMITRIU, N. 148. DLRLC
      • format_quote Roșeața mustrării i se ridicase în obraji. BART, E. 253. DLRLC
etimologie:
  • Roșu + sufix -eață. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.