ROMANCERO, romancerouri, s. n. Culegere de poeme spaniole medievale, având un conținut variat (romanțe eroice sau tradiționale, cavalerești etc.). [Pr.: romansero] – Cuv. sp.

romancero sf [At: DN³ / P: romansero / Pl: ~s/ E: fr, sp romanceros] Culegere de poeme spaniole medievale scrise în versuri și având ca subiect fapte eroice.

ROMANCERO s. n. Culegere de poeme spaniole medievale, având un conținut variat (romanțe eroice sau tradiționale, cavalerești etc.). [Pr.: romansero] – Cuv. sp.

ROMANCERO s.f. Culegere de poeme spaniole medievale scrise în versuri și avînd ca subiect fapte eroice. [Pron. romansero. / < sp., fr. romancero].

ROMANCERO SE-RO/ s. n. culegere de poeme spaniole medievale, în versuri, având ca subiect fapte eroice. (< sp. romancero)

ROMANCERO [pr.: romansero] n. (în Spania medievală) 1) Culegere de poeme epice în care se tratau teme eroice. 2) Lucrare poetică inclusă într-o astfel de culegere. /Cuv. sp.

romancero [ce pron. sp. se] s. n., art. romanceroul; pl. romancerouri

!romancero (hisp.) [ce pron. se] s. n., art. romanceroul; pl. romancerouri

romancero s. n. [-ce- pron. sp. -se-]

ROMANCÉRO [romanθéro] (cuv. sp.) s. f. 1. Culegere de poeme spaniole epico-lirice (romances) anonime, transmise mai întâi pe cale orală, apoi, începând de la mijlocul sec. 16, tipărite. Având un conținut variat, r. cuprinde romanțe eroice sau tradiționale (despre personalități din istoria Spaniei, mai ales în legătură cu Cid Campeador), cavalerești (care împrumută subiectele din ciclurile epice franceze), de frontieră (despre luptele dintre spanioli și musulmani), legendare sau cu referire specială la mauri. R. s-a răspândit și în alte țări de limbă spaniolă. 2. Gen literar specific literaturii spaniole.