14 definiții pentru pruji

Explicative DEX

PRUJI, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”.

PRUJI, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”.

pruji1 vi [At: DRĂGHICI, R. 238/6 / Pzi: ~jesc / E: nct] (Mol, Buc) 1-2 A glumi (1-2). 3 A sporovăi.

pruji2 vi [At: TEODORESCU, P. P. 46 / Pzi: ~jesc / E: rs пружиться] (Mun; rar) A munci.

PRUJI, prujesc, vb. IV. Intranz. (Mold.) A glumi, a șugui; a spune snoave. A fost un urs. – Care urs, cînd avea înfățișare femeiască și era despletită?Atuncea ursoaică. – Dumitale iți vine a pruji, ca totdeauna. SADOVEANU, F. J. 55. Flăcăii... cîntă din gură, glumesc, prujesc și chiuie. La TDRG. De mi-ar fi fost de prujit, Ilincă dragă, nu băteam un an întreguț același drum. CONTEMPORANUL, VII 483.

A PRUJI ~esc intranz. reg. A spune pruje; a face glume; a șugui. /<ucr. pružyty

prujì v. Mold. a spune fleacuri, mofturi: flăcăii glumesc, prujesc și chiuie. [Rut. PRUJITI, a tachina].

prujésc v. intr. (rut. pružiti, a tachina, rus. prúziti, a întinde, a unfla, pružátĭ-sĕa, a se sforța, d. vsl. pronžati, a agita, pronžiti, a se lăsa, a se întinde). Est. Spun mereŭ la znoave, fac glume. Tîndălesc, trec timpu în lene. V. huzuresc.

Ortografice DOOM

pruji (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujesc, 3 sg. prujește, imperf. 1 prujeam; conj. prez. 1 sg. să prujesc, 3 să prujească

pruji (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujesc, imperf. 3 sg. prujea; conj. prez. 3 să prujească

pruji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujesc, imperf. 3 sg. prujea; conj. prez. 3 sg. și pl. prujească

Etimologice

pruji (prujesc, prujit), vb. – (Mold.) A glumi, a face pozne, a flecări. Rut. pružyty (Candrea; Scriban). – Der. pruje (var. prujă, prujitură), s. f. (glumă, anecdotă); prijalnic (var. prujitor), adj. (glumeț).

Sinonime

PRUJI vb. v. flecări, glumi, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

pruji vb. v. FLECĂRI. GLUMI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.

Arhaisme și regionalisme

pruji2, prujesc, vb. IV (reg.) a sluji, a munci.

Intrare: pruji
verb (V403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pruji
  • prujire
  • prujit
  • prujitu‑
  • prujind
  • prujindu‑
singular plural
  • prujește
  • prujiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prujesc
(să)
  • prujesc
  • prujeam
  • prujii
  • prujisem
a II-a (tu)
  • prujești
(să)
  • prujești
  • prujeai
  • prujiși
  • prujiseși
a III-a (el, ea)
  • prujește
(să)
  • prujească
  • prujea
  • pruji
  • prujise
plural I (noi)
  • prujim
(să)
  • prujim
  • prujeam
  • prujirăm
  • prujiserăm
  • prujisem
a II-a (voi)
  • prujiți
(să)
  • prujiți
  • prujeați
  • prujirăți
  • prujiserăți
  • prujiseți
a III-a (ei, ele)
  • prujesc
(să)
  • prujească
  • prujeau
  • pruji
  • prujiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pruji, prujescverb

  • 1. regional A spune anecdote, snoave; a spune pruje. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A fost un urs. – Care urs, cînd avea înfățișare femeiască și era despletită? – Atuncea ursoaică. – Dumitale iți vine a pruji, ca totdeauna. SADOVEANU, F. J. 55. DLRLC
    • format_quote Flăcăii... cîntă din gură, glumesc, prujesc și chiuie. La TDRG. DLRLC
    • format_quote De mi-ar fi fost de prujit, Ilincă dragă, nu băteam un an întreguț același drum. CONTEMPORANUL, VII 483. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.