prorogare sf [At: DRLU / V: (rar) prooro~ / Pl: ~gări / E: proroga] 1 Act prin care se amână sau se suspendă activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative etc. Si: prorogație. 2 Extindere a competenței unui organ de jurisdicție.

PROROGARE, prorogări, s. f. Faptul de a proroga; amînare a termenului fixat de legi sau regulamente pentru începerea unei activități. Prorogarea parlamentului.

PROROGARE s.f. Acțiunea de a proroga și rezultatul ei; prorogație. [< proroga].

PROROGARE s. f. 1. acțiunea de a proroga; prorogație. 2. extindere a competenței unui organ de jurisdicție în temeiul unei dispoziții normative. (< proroga)

PROROGARE ~ări f. 1) v. A PROROGA. 2) Depășire a competenței unui organ de jurisdicție. 3) Act prin care se amână o ședință sau o adunare legislativă. /v. a proroga

proorogare sf vz prorogare

*prorogațiúne f. lat. prorogátio, -ónis. V. rugăcĭune). Acțiunea de a proroga. – Și -áție, dar ob. -áre.

prorogare s. f., g.-d. art. prorogării; pl. prorogări

prorogare s. f., g.-d. art. prorogării; pl. prorogări

prorogare s. f., g.-d. art. prorogării; pl. prorogări

PROROGARE s. (JUR.) prorogație. (~ unui termen scadent.)

PROROGARE s. (JUR.) prorogație. (~ unui termen scadent.)