preziuă sf [At: DELAVRANCEA, T. 125 / P: ~zi-uă / Pl: ~ile / E: pre- + ziuă] 1 (Precedat de prepoziții) Zi precedentă Si: ajun. 2 (Pex) Zi sau perioadă din trecut foarte apropiată de prezent sau de un eveniment, de o întâmplare etc. 3 (Îlpp) În (sau din) ~ua (sau, înv, -ilele) În ajunul. 4 (Pex; îal) Cu puțin timp înainte de...

PREZIUĂ s. f. (Numai în locuțiuni) Loc. prep. În preziua... = cu o zi înainte de..., în ajunul...; p. ext. cu puțin timp înainte de..., în preajma... Filip citea repede, concentrat, șoptind cuvintele unul cîte unul, ca școlarii în preziua examenului. GALAN, B. I 6. Îi lovise și pe dînșii, în preziua războiului celui mare, patima căutatului de comori. C. PETRESCU, R. DR. 235. În preziua plecării el a stat singur, închis în odaie toată ziua. VLAHUȚĂ, O. A. 124. Loc. adv. Din preziua = din ziua precedentă, din ajun. Taraful lăutarilor de supt Sotir Ciupitul, țambalagiul Olăniței, împodobise din preziuă un cap mare de porc cu tibet conabiu și albastru.. DELAVRANCEA, S. 182.

PREZIUĂ f. mai ales art. (construit cu prepozițiile în și din) Ziua precedentă. [Sil. -zi-uă] /pre- + ziuă

preziuă f. ajun: în preziua bătăliei. [Formațiune literară după lat. PRIDIE].

*prezí(ŭă) f., pl. zile (d. pre- și ziŭă, după germ. vorabend, d. vor, înainte, și abend, seară). Barb. Ajun, o zi în aintea alteĭa: în preziŭa alegerilor.

preziuă s. f.

preziuă

!preziua s. f. art., g.-d. art. prezilei; pl. prezilele (în/din preziua...)

!preziua s. f. art., pl. prezilele (în ~)

PREZIUĂ s. v. ajun.

PREZIUĂ s. ajun. (În ~ plecării.)