33 de definiții pentru potroacă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POTROACĂ, potroace, s. f. 1. (La pl.) Ciorbă din măruntaie de pasăre, acrită cu borș sau cu zeamă de varză; măruntaie de pasăre cu care se prepară această ciorbă. ♦ (Adverbial și adjectival) Foarte acru. 2. Mâncare foarte sărată. ♦ (Adjectival și adverbial) Foarte sărat. 3. (Bot.; reg.) Țintaură. [Var.: potroc s. n.] – Din rus. potroh, magh. patroh.

POTROACĂ, potroace, s. f. 1. (La pl.) Ciorbă din măruntaie de pasăre, acrită cu borș sau cu zeamă de varză; măruntaie de pasăre cu care se prepară această ciorbă. ♦ (Adverbial și adjectival) Foarte acru. 2. Mâncare foarte sărată. ♦ (Adjectival și adverbial) Foarte sărat. 3. (Bot.; reg.) Țintaură. [Var.: potroc s. n.] – Din rus. potroh, magh. patroh.

potroa sf [At: COTEANU, PL. / V: pet~, put~ / Pl: ~ace / E: ns cf potroc1] 1 Plantă erbacee cu tulpina simplă, cu frunze ovale, cu flori roșietice, rar albe, dispuse în coriambe și cu fructul o capsulă, ale cărei vârfuri florale amare sunt folosite în medicină Si: fierea-pământului, (reg) buruiană-de-friguri, buruiană-de- viermi, cocoșei-de-grădină, crucea-pământului, fiere-de-pământ, fioare-de-friguri, floare-de-viermi, fioare-roză-de-friguri, frigor, frigurică, fumărică-bășicoasă, iarbă-de-curcă, iarba-frigurilor, iarbă-de-friguri, iarbă-gonitoare-de-friguri, iarbă-începătoare-de-sânge, potrocea, potrocoțea, potrocuță (1), țintaură (Centaurium minus). 2 av (Ca determinant al unui adjectiv, căruia îi dă valoare de superlativ absolut) Extrem de... Sânge negru-potroacă. 3 av (Reg; îe) A fi ~ A fi extrem de supărat. 4-5 a, av (Care este) foarte amar. 6 sf (Bot; reg) Albăstriță (Centaurea cyanus). 7 sf (Reg) Ghințură (Gentiana cruciata). 8 sf Ghințură (Gentiana punctata). 9 (Reg) Veninariță (Gratiola officinalis). 10 (Reg) Boglari (Ranunculus sceleratus). 11 sf (Reg) Ghizdei (Lotus corniculatus).

POTROA2, potroace, s. f. (Bot.) Țintaură. Amar ca potroaca, ȘEZ. XV 110.

POTROA f. 1) Măruntaie de pasăre (cap, pipotă, ficat etc.). 2) Ciorbă acrișoară pregătită din aceste măruntaie. 3) Mâncare foarte sărată. /<ucr. potroh

potroacă f. plantă ce crește prin fânețe, având o floare roșiatică (Erythraea centaurium). [Pol. PATROCH, mac].

potroácă (oa dift.) f., pl. e (d. potroc). Est. Fĭerea pămîntuluĭ (V. fĭere). Ilf. Veninariță (V. veninariță). Adv. Vest. Sărat potroacă, foarte sărat (slatină, morugă).

POTROC s. n. v. potroacă.

potroc2, ~ă [At: POLIZU / Pl: ~oci, ~oace / E: ucr потрох cf mg patroh] 1 sn (Lpl) Măruntaie de pasăre. 2 sn (Lpl) Ciorbă preparată din măru ntaie de pasăre, acrită de obicei cu zeamă de varză sau cu borș. 3 sf (Buc) Vin acru. 4 sf (Buc; pex) Băutură cu gust rău. 5 sf (Reg) Mâncare prea acră. 6 sf (Reg) Mâncare prea sărată. 7-8 a, av (Reg) (Care este) prea acru. 9-10 a, av (Reg; pex) (Care este) foarte acru. 11-12 a, av (Reg) (Care este) prea sărat. 13-14 a, av (Reg; pex ) (Care este) foarte sărat.

POTROC, potroace, s. n. 1. Ciorbă de pasăre, înăcrită cu borș sau cu zeamă de varză. Cînd am trecut încolo, aveai un potroc de cucoș, frate Ene!... îngînă cu duioșie Răducan. SADOVEANU, O. I 486. Aduceau tuslamalele și potroacele în castroane aburinde. I. BOTEZ, ȘC. 24. Potrocul se face și cu moare de curechi, și se lasă cam acruț, mai ales cînd gospodarul e mahmur. ȘEZ. VI 73. ♦ (Numai la pl.) Măruntaie de pasăre care se pun în această ciorbă. Ea are să-i fiarbă o ciorbă de potroace. C. PETRESCU, Î. II 221. 2. (În forma potroacă) Mîncare foarte sărată. – Variantă: potroacă s. f.

potroc n. 1. pl. măruntaie de pasăre: ciorbă de potroace, ciorbă acră cu bucățele de pasăre; 2. fig. bagatelă: nu plătiți nici de un potroc AL. [Rus. POTROHŬ, mațe].

potróc n., pl. oace (rus. pótrohŭ, măruntaĭe; pol. patroch, „mac” și „măruntaĭe”). Est. Borș făcut din moare și bucățele de pasăre (cum se obișnuĭește după „chef” pentru a se dezbăta): din claponĭ are să se facă și potroc (Sadov. VR. 3, 2, 176). Nu plătește nicĭ un potroc, nu valorează nimic, nicĭ o bucățică. Vest. Pl. Măruntaĭe de pasăre: cĭorbă de potroace.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!potroa1 (fam.) (desp. po-troa-) adj. invar., adv. (mâncăruri ~, sărat ~)

potroa2 (mâncare acră/sărată; vin acru; nume de plante) (desp. po-troa-) s. f., g.-d. art. potroacei; pl. potroace

potroa1 (plantă) (reg.) (po-troa-) s. f., g.-d. art. potroacei; pl. potroace

potroa (bot.) s. f. (sil. -troa-), g.-d. art. potroacei; pl. potroace

potroace (măruntaie; ciorbă) (desp. po-troa-) s. n. pl. (ciorbă de ~, tocană din ~)

potroace (măruntaie) (po-troa-) s. n. pl.

potroc (ciorbă) (înv., pop.) (po-troc) s. n., pl. potroace

potroace (ciorbă, măruntaie) s. n. pl. (sil. -troa-) (ciorbă sg. potroc)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POTROA s. v. avrămeasă, avrămească, veninariță.

POTROA s. v. fierea-pământului.

potroa s. v. AVRĂMEASĂ. AVRĂMEASCĂ. VENINARIȚĂ.

POTROA s. (BOT.; Centaurium umbellatum sau minus) țintaură, fierea-pămîntului, (reg.) cintoaie, frigor, frigurică, ghințură, ghințurea, potrocea, potrocuță, scăunel, scînteiuță, taulă, buruiană-de-friguri, cocoșei-de-grădină (pl.), crucea-pămîntului, floare-de-friguri, fumărică-bășicoasă, iarbă-de-curcă, iarbă-de-friguri, săfindei-de-cîmp (pl.).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

potroacă (potroace), s. f.1. Ciorbă acră cu măruntaie de pasăre. – 2. Acru, sărat, exagerat de picant. – 3. Albăstriță (Erythrea centaurum). – 4. Veninariță (Gratiola officinalis). – Var. Mold. potroc. Rus. potroch „ciorbă de burtă” (Cihac, II, 282). – Der. potrocea (var. potrocuță), s. f. (albăstriță).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

potroa2, potroace, s.f. (reg.) 1. vin acru; băutură cu gust rău. 2. mâncare prea acră sau prea sărată.

potroa1 s.f. (reg.) 1. plantă erbacee medicinală, cu flori roșii sau albe, cu fructul o capsulă; țintaură, frigurică, fierea-pământului etc. 2. albăstriță (plantă). 3. ghințură (plantă). 4. veninariță (plantă). 5. ghizdei (plantă).

potroacă, potroace, s.f. – (bot.) Fierea-pământului, crucea-pământului, buruiană-de-friguri, albăstriță (Centaurium umbellatum): „Noi avem flori uscate în grindă, / Potroacă și româniță în tindă” (Ștețco, 1990: 7; Borșa). ♦ (med. pop.) Contra frigurilor (Borza, 1968: 43). – Din rus. potroh „ciorbă de burtă” (Cihac, cf. DER; DEX). Cuv. rom. > magh. potraka (Bakos, 1982).

potroacă, potroace, s.f. – (bot.) Fierea-pământului, crucea-pământului, buruiană-de-friguri, albăstriță (Centaurium umbellatum): „Noi avem flori uscate în grindă, / Potroacă și româniță în tindă” (Ștețco 1990: 7; Borșa). Utilizat în medicina populară contra frigurilor (Borza 1968: 43). – Din rus. potroch (Cihac, cf. DER); Cuv. rom. preluat în magh. (potraka) (Bakos 1982).

potroc3, -oacă, adj. (înv.; despre lovituri) care este foarte tare, foarte puternic.

Intrare: potroacă
potroacă substantiv feminin
  • silabație: po-troa-că info
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potroa
  • potroaca
plural
  • potroace
  • potroacele
genitiv-dativ singular
  • potroace
  • potroacei
plural
  • potroace
  • potroacelor
vocativ singular
plural
potroc1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potroc
  • potrocul
  • potrocu‑
plural
  • potroace
  • potroacele
genitiv-dativ singular
  • potroc
  • potrocului
plural
  • potroace
  • potroacelor
vocativ singular
plural
petroacă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • petroa
  • petroaca
plural
  • petroace
  • petroacele
genitiv-dativ singular
  • petroace
  • petroacei
plural
  • petroace
  • petroacelor
vocativ singular
plural
putroacă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • putroa
  • putroaca
plural
  • putroace
  • putroacele
genitiv-dativ singular
  • putroace
  • putroacei
plural
  • putroace
  • putroacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

potroa, potroacesubstantiv feminin

  • 1. (la) plural Ciorbă din măruntaie de pasăre, acrită cu borș sau cu zeamă de varză; măruntaie de pasăre cu care se prepară această ciorbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd am trecut încolo, aveai un potroc de cucoș, frate Ene!... îngînă cu duioșie Răducan. SADOVEANU, O. I 486. DLRLC
    • format_quote Aduceau tuslamalele și potroacele în castroane aburinde. I. BOTEZ, ȘC. 24. DLRLC
    • format_quote Potrocul se face și cu moare de curechi, și se lasă cam acruț, mai ales cînd gospodarul e mahmur. ȘEZ. VI 73. DLRLC
    • format_quote Ea are să-i fiarbă o ciorbă de potroace. C. PETRESCU, Î. II 221. DLRLC
  • 2. Mâncare foarte sărată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. botanică regional Țintaură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: țintaură
    • format_quote Amar ca potroaca, ȘEZ. XV 110. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.