10 definiții pentru plângăreț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PLÂNGĂREȚ, -EAȚĂ, plângăreți, -e, adj. 1. Care este totdeauna gata să plângă; care plânge ușor; care se vaită, se plânge mereu; plângător, plângăcios. 2. (Despre voce, glas etc.) Care aparține unui om plângăcios, care trădează pe omul plângăcios; plin de durere, tânguitor, trist, jalnic; plângător, plâns2. – Plânge + suf. -ăreț.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PLÂNGĂREȚ, -EAȚĂ, plângăreți, -e, adj. 1. Care este totdeauna gata să plângă; care plânge ușor; care se vaită, se plânge mereu; plângător, plângăcios. 2. (Despre voce, glas etc.) Care aparține unui om plângăcios, care trădează pe omul plângăcios; plin de durere, tânguitor, trist, jalnic; plângător, plâns2. – Plânge + suf. -ăreț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
plângăreț, ~eață a [At: SLAVICI, O. II, 75 / Pl: ~i, ~ețe / E: plânge + -ăreț] (Șdp) 1 (D. oameni) Care plânge prea ușor Si: plângăcios (1), plângător (2), (rar) plângaci (1). 2 (D. oameni) Care plânge prea mult Si: plângăcios (2), plângător (3), (rar) plângaci (2). 3 (D. oameni) Care este gata să plângă Si: plângăcios (3), plângător (4), (rar) plângaci (3). 4 (D. voce, glas) Care aparține unei persoane ce plânge ușor. 5 (D. voce, glas, sunete etc.) Plin de durere Si: dureros, tânguitor, trist.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLÂNGĂREȚ ~eață (~eți, ~ețe) 1) Care plânge ușor; gata oricând să plângă. 2) Care se plânge întruna; plângător. 3) (despre sunete, glasuri, tonuri, melodii) Care este plin de durere, de jale; plângător; jalnic; tânguitor. /a (se) plânge + suf. ~ăreț
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PLÎNGĂREȚ, -EAȚĂ, plîngăreți, -e, adj. Care este. totdeauna gata să plîngă, care plînge ușor; care se plînge mereu. Vă repet că nu mă înduioșează. Nu-s umanitarist plîngăreț. C. PETRESCU, Î. II 108. Anghelina lui Nistor Mucenicii, atît de amărîtă și de plîngăreață, cu copilașul în brațe, zbiera ca o năucă. REBREANU, R. II 231.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
plângăreț adj. m., pl. plângăreți; f. plângăreață, pl. plângărețe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
plângăreț adj. m., pl. plângăreți; f. plângăreață, pl. plângărețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
plângăreț adj. m., pl. plângăreți; f. sg. plângăreață, pl. plângărețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PLÂNGĂREȚ adj. 1. v. plângăcios. 2. miorlăit, miorlăitor, smiorcăit. (Femeie în toată legea și e atât de ~eață.) 3. v. tânguitor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Plângăreț ≠ râzitor
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PLÎNGĂREȚ adj. 1. plîngăcios, scîncit, smiorcăit, văicăreț, (rar) plîngaci, văităreț, văitător, (fam.) bîzîit. (Ce copil ~!) 2. miorlăit, miorlăitor, smiorcăit. (Femeie în toată legea și ~.) 3. jalnic, plîngător, scîncit, tînguitor, trist, (rar) scîncitor. (Cu glas ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A18) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
plângăreț, plângăreațăadjectiv
- 1. Care este totdeauna gata să plângă; care plânge ușor; care se vaită, se plânge mereu. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: plângăcios plângător
- Vă repet că nu mă înduioșează. Nu-s umanitarist plîngăreț. C. PETRESCU, Î. II 108. DLRLC
- Anghelina lui Nistor Mucenicii, atît de amărîtă și de plîngăreață, cu copilașul în brațe, zbiera ca o năucă. REBREANU, R. II 231. DLRLC
-
etimologie:
- Plânge + -ăreț. DEX '98 DEX '09