10 definiții pentru plângăreț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLÂNGĂREȚ, -EAȚĂ, plângăreți, -e, adj. 1. Care este totdeauna gata să plângă; care plânge ușor; care se vaită, se plânge mereu; plângător, plângăcios. 2. (Despre voce, glas etc.) Care aparține unui om plângăcios, care trădează pe omul plângăcios; plin de durere, tânguitor, trist, jalnic; plângător, plâns2. – Plânge + suf. -ăreț.

PLÂNGĂREȚ, -EAȚĂ, plângăreți, -e, adj. 1. Care este totdeauna gata să plângă; care plânge ușor; care se vaită, se plânge mereu; plângător, plângăcios. 2. (Despre voce, glas etc.) Care aparține unui om plângăcios, care trădează pe omul plângăcios; plin de durere, tânguitor, trist, jalnic; plângător, plâns2. – Plânge + suf. -ăreț.

plângăreț, ~eață a [At: SLAVICI, O. II, 75 / Pl: ~i, ~ețe / E: plânge + -ăreț] (Șdp) 1 (D. oameni) Care plânge prea ușor Si: plângăcios (1), plângător (2), (rar) plângaci (1). 2 (D. oameni) Care plânge prea mult Si: plângăcios (2), plângător (3), (rar) plângaci (2). 3 (D. oameni) Care este gata să plângă Si: plângăcios (3), plângător (4), (rar) plângaci (3). 4 (D. voce, glas) Care aparține unei persoane ce plânge ușor. 5 (D. voce, glas, sunete etc.) Plin de durere Si: dureros, tânguitor, trist.

PLÂNGĂREȚ ~eață (~eți, ~ețe) 1) Care plânge ușor; gata oricând să plângă. 2) Care se plânge întruna; plângător. 3) (despre sunete, glasuri, tonuri, melodii) Care este plin de durere, de jale; plângător; jalnic; tânguitor. /a (se) plânge + suf. ~ăreț

PLÎNGĂREȚ, -EAȚĂ, plîngăreți, -e, adj. Care este. totdeauna gata să plîngă, care plînge ușor; care se plînge mereu. Vă repet că nu mă înduioșează. Nu-s umanitarist plîngăreț. C. PETRESCU, Î. II 108. Anghelina lui Nistor Mucenicii, atît de amărîtă și de plîngăreață, cu copilașul în brațe, zbiera ca o năucă. REBREANU, R. II 231.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plângăreț adj. m., pl. plângăreți; f. plângăreață, pl. plângărețe

plângăreț adj. m., pl. plângăreți; f. plângăreață, pl. plângărețe

plângăreț adj. m., pl. plângăreți; f. sg. plângăreață, pl. plângărețe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLÂNGĂREȚ adj. 1. v. plângăcios. 2. miorlăit, miorlăitor, smiorcăit. (Femeie în toată legea și e atât de ~eață.) 3. v. tânguitor.

Plângăreț ≠ râzitor

PLÎNGĂREȚ adj. 1. plîngăcios, scîncit, smiorcăit, văicăreț, (rar) plîngaci, văităreț, văitător, (fam.) bîzîit. (Ce copil ~!) 2. miorlăit, miorlăitor, smiorcăit. (Femeie în toată legea și ~.) 3. jalnic, plîngător, scîncit, tînguitor, trist, (rar) scîncitor. (Cu glas ~.)

Intrare: plângăreț
plângăreț adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plângăreț
  • plângărețul
  • plângărețu‑
  • plângăreață
  • plângăreața
plural
  • plângăreți
  • plângăreții
  • plângărețe
  • plângărețele
genitiv-dativ singular
  • plângăreț
  • plângărețului
  • plângărețe
  • plângăreței
plural
  • plângăreți
  • plângăreților
  • plângărețe
  • plângărețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plângăreț, plângăreațăadjectiv

  • 1. Care este totdeauna gata să plângă; care plânge ușor; care se vaită, se plânge mereu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vă repet că nu mă înduioșează. Nu-s umanitarist plîngăreț. C. PETRESCU, Î. II 108. DLRLC
    • format_quote Anghelina lui Nistor Mucenicii, atît de amărîtă și de plîngăreață, cu copilașul în brațe, zbiera ca o năucă. REBREANU, R. II 231. DLRLC
  • 2. (Despre voce, glas etc.) Care aparține unui om plângăcios, care trădează pe omul plângăcios; plin de durere; plâns. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Plânge + -ăreț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.