31 de definiții pentru potlog

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POTLOG, potloage, s. n. Bucată de piele cu care se cârpește încălțămintea; petic. – Din bg., sb. podlog.

potlog [At: (a. 1726-1733) N. A. BOGDAN, C. M. 159 / V: (îrg) plotog sm, sn, podlog, (reg) plocog, plotoa sf, poclon sn, polog sn, porlog sn, potloa sf / Pl: ~oge / E: bg подлога] 1 sn (Pop) Bucată de piele groasă, de proastă calitate cu care se cârpește încălțămintea sau talpa încălțămintei. 2 sn (Pop) Bucată de piele proastă, veche, ruptă, uscată de la încălțăminte. 3 sn (Pop; pgn) Petic. 4 sn (Pop) Bucată. 5 sn (Înv; îe) A-i pune (cuiva) ~ pe nas A dojeni pe cineva. 6 sn (Înv; îae) A face de rușine pe cineva. 7 sn (Reg; îe) A nu avea porlog pe nas A nu avea rușine. 8 sn (Reg; îae) A-și permite prea mult. 9 sn (Reg; îe) A-și pune plotog pe gură A-și impune să tacă. 10 sn (Reg) Obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. vechi, uzat, stricat, zdrențuit Si: ruptură, vechitură. 11 av (Reg) Foarte rupt Si: zdrențuit. 12 av (Reg îf plotog) Foarte gros. 13 av (Reg) Foarte îndesat. 14 av (Reg) Îngrămădit unul în altul. 15 sn (Reg; îf porlog) Piele îngroșată pe care o au caii sub genunchiul picioarelor din spate și deasupra genunchiului picioarelor din față. 16 sf (Trs; îf plotoagă) Ochelari pentru cai. 17 sn (Mol; Buc) Botniță cu cuie, care se pune vițeilor pentru a nu putea suge. 18 sn (Reg) Epitet dat unui cal slab și bătrân. 19 sm (Pop) Persoană decăzută fizic și moral Si: căzătură. 20 sf (Pop; spc) Prostituată. 21 sm (Pop) Om ticălos, netrebnic. 22 sn (Reg; îf porlog) Trăsnaie. 23 sn (Trs; Olt) Unealtă rudimentară, făcută dintr-o bucată uzată de piele de oaie, folosită la văruitul caselor de pământ. 24 sn (Ban; Trs; șîs plotogu dinăinte) Cozonac. 25 sn (Reg) Unealtă pentru tors nedefinită mai îndeaproape.

POTLOG, potloage, s. n. Bucată de piele cu care se cârpește încălțămintea; petic. – Din bg., scr. podlog.

POTLOG, potloage, s. n. Bucată (veche) de piele, petic cu care se cîrpește încălțămintea. Moș Ioniță trăia din potloagele pe care le punea încălțămintei oamenilor din mahala. PAS, Z. I 197. Îi pui potlog [opincii], Mă duc la joc, Și tot strig o dată hop! ȘEZ. V 15. – Variantă: plotog s. n.

POTLOG ~oage n. Petic de piele cu care se cârpește încălțămintea. /<sb. podlog

potlog n. bucată de piele pentru dresul încălțămintelor: ori ți-oiu pune vr’un potlog PANN. [Serb. PODLOG, talpă (lit. ce se pune dedesupt)].

potlóg n., pl. oage (vsl. podŭ-logŭ, pus dedesupt, d. podŭ, dedesupt, și ložiti, a pune, bg. podlog, potlog, bucată adăugată, sîrb. podlog, podloga, bază, scăunel, talpă, rus. podlóg, fraudă, pretext. V. dîr-, pîr-, po- și ză-log). Bucată de pele cu care se cîrpește talpa încălțămintelor (V. taban). Pele saŭ zdreanță aruncată: caliciĭ căutaŭ potloage pin gunoĭ. – Și plotóg (Olt. Trans.) și porlog (Munt. Trans.).

plotog sm, sn vz potlog[1] corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: vz protlog LauraGellner

poclog[1] sn vz potlog

  1. Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner

potloágă (oa dift.) f., pl. e (d. potlog). Est. Pop. Epitet injurios uneĭ femeĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

potlog (desp. po-tlog) s. n., pl. potloage

potlog (po-tlog) s. n., pl. potloage

potlog s. n. (sil. -tlog), pl. potloage

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POTLOG s. (reg.) tălpig. (~ pentru cârpit opincile.)

POTLOG s. (reg.) tălpig. (~ pentru cîrpit opincile.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

potlog (potloage), s. n.1. Petic, bucată de piele sau de talpă pentru cîrpit. – 2. Bucată de piele în general. – Var. plotog, plotoagă, potloagă. Megl. pulog. Sl. podŭlogŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Miklosich, Lexicon, 599; Cihac, II, 281; Conev 85), cf. bg., sb., cr. podlog.Der. potlogar, s. m. (Trans., cîrpaci, golan, borfaș, șarlatan; șmecher, hoț), pentru al cărui semantism cf. papugiu,încălța, potcovi; potlogări, vb. (a pungăși); potlogărie, s. f. (pungășie); potlogăresc, adj. (de potlogar); potlogărit, s. n. (hoție).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

potlog, potloage, s.n. – Bucată de piele, de opincă (Bud, 1908); petic. – Din bg., scr. podlog (DEX); din sl. podŭlogŭ „pus dedesupt” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER).

potlog, potloage, s.n. – Bucată de piele, de opincă (Bud 1908); petic. – Din sl. podŭlogŭ, cf. bg., srb. podlog (DER).

porlog, porloagă, (părlog), s.f. – (reg.) Opincă găurită în talpă: „Sie cătă ce porlog, / Tăt îmi cată să mă rog” (Papahagi, 1925: 173; Desești). – Var. a lui potlog (< bg. potloga) (MDA).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

potloagă, potloage s. f. (reg.) 1. prostituată. 2. femeie imorală. 3. femeie decăzută; vagaboandă.

Intrare: potlog
  • silabație: po-tlog info
substantiv neutru (N21)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potlog
  • potlogul
  • potlogu‑
plural
  • potloage
  • potloagele
genitiv-dativ singular
  • potlog
  • potlogului
plural
  • potloage
  • potloagelor
vocativ singular
plural
plocog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plotoagă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N21)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plotog
  • plotogul
plural
  • plotoage
  • plotoagele
genitiv-dativ singular
  • plotog
  • plotogului
plural
  • plotoage
  • plotoagelor
vocativ singular
plural
poclog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poclon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
podlog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porlog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potloagă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

potlog, potloagesubstantiv neutru

  • 1. Bucată de piele cu care se cârpește încălțămintea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Moș Ioniță trăia din potloagele pe care le punea încălțămintei oamenilor din mahala. PAS, Z. I 197. DLRLC
    • format_quote Îi pui potlog [opincii], Mă duc la joc, Și tot strig o dată hop! ȘEZ. V 15. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.