oua [At: NEAGOE, ap. GCR I, 167/36 / P: o-ua / Pzi: 3 ouă și (reg) ~ză, oiază / E: ou] 1-3 vtri A face ouă (2). 4 vi (Pop; d. drum; îe) Lung de-ți ouă găina în traistă Foarte lung. 5 vi (Pop; îe) A-i ~ găina în căciulă A avea mult noroc. corectat(ă)

OUA (ouă) vb. tr. și refl. A scoate ouă: găina babei se oua de cîte două ori pe fie-care zi (CRG.); să nu te uiți la găină cînd ouă, că orbești (GOR.); Ⓕ: i-a ouat găina’n căciulă (PANN), e norocos; (P); găina care cîntă seara nu se ouă dimineața (PANN) [lat. ovare].

OUA, pers. 3 ouă, vb. I. Intranz. (Despre păsări) A face ouă. Găina nu ouă în tot timpul anului. ◊ Refl. Ia du-te-n poiată... și vezi de nu cumva s-a ouat vro găină și-mi adă ouăle-ncoace. HOGAȘ, DR. II 87. Găina se ouase o mărgică. CREANGĂ, P. 70. ◊ Tranz. ◊ Oua mult, niște ouă ușor cafenii, foarte gustoase. CAMIL PETRESCU, O. II 103.

A SE OUA se ouă intranz. (despre păsări și insecte) A face ouă. [Sil. o-ua] /Din ou

A OUA pers.3 ouă tranz. (ouă) A depune eliminând din organism (pentru reproducere). [Sil. o-ua] /Din ou

ouà (v. unipersonal) a scoate ouă.

OU (pl. ouă) sn. 1 Substanță gelatinoasă închisă într’o coajă calcaroasă, care se formează în corpul femeiuștii pasării; prin clocire, adică prin supunerea oului, cîtăva vreme, la acțiunea unei călduri moderate, iese dintr’însul un puiu de aceeași speță ca și mama; oul constitue un aliment aproape complet (🖼 3480): ~ de găină, de rață, de gîscă, de struț; ~ moale, tare, răscopt, fiert; ~ proaspăt, clocit, stricat; ouă roșii, ouă de Paști (👉 PLANȘA); albușul, gălbenușul, coaja, ghioacea ~lui; ~l lui Columb, lucru ușor de făcut, dar la care nimeni nu s’a gîndit înainte ¶ 2 (P): a nu fi nici de zeama ~ălor, a fi prost, netrebnic, a nu fi bun de nimic; parcă are ~ în poale sau parcă calcă pe ouă, umblă încet și cu băgare de seamă; a ajuns ~ mai cuminte decît găina, se zice cînd unul mic, tînăr, neexperimentat caută să se arate mai deștept decît altul mai mare, mai bătrîn, mai cu experiență; F: nu-ți cură ouă roșii, nu te bagă în seamă; cine fură azi un ~, mîine fură și un bou, cel ce fură la început un lucru de nimic se deprinde cu timpul și ajunge hoț în toată regula; 👉 AN1 16, CLOȘCĂ1, GĂINĂ2 ¶ 3 Se zice pr. ext. de germenul din care iese cu timpul puiul ori-cărui animal, afară de păsări: ~ă de furnici; ~ de șarpe ¶ 4 Tot ce are forma unui ou: femeile se slujesc de un ~ de lemn ca să cîrpească ciorapii; ~ genunchiului, rotula ¶ 5 🌿 OUL-INULUI – LUBIȚ; OUĂLE-POPII¹ – SPÎNZ1; – OUĂLE-POPII², plantă ierboasă, tuberculoasă, de un verde-deschis, din fam. orchideelor, ale cărei flori, albe-verzui, împestrițate cu puncte și linii roșii-purpurii, răspîndesc un miros puternic și neplăcut, miros de țap (Himantoglossum hircinum) (🖼 3481) [lat. ovum].

2) oŭ, a oŭá v. tr. (d. subst. oŭ; pv. pg. ovar, sp. huevar). Fac oŭă: găina asta oŭă mult. V. refl. Fac oŭă: găina se oŭă. – Se întrebuințează, de ordinar, la pers. III. Dar într’o fabulă, de exemplu, putînd vorbi și găina, ar putea foarte bine să-ĭ zică cocoșuluĭ: eŭ oŭ, dar tu nu oĭ! Conjunctiv: să [se] oŭă.

oua (a ~) (desp. o-ua) vb., ind. prez. 3 ouă, imperf. 3 pl. ouau; conj. prez. 3 să ouă; imper. 2 sg. afirm. (rar) ouă (~ odată!)

oua (a ~) vb., ind. prez. 3 ouă; conj. prez. 3 să ouă; ger. ouând

oua vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. ouă; ger. ouând; part. ouat

oua

OUA vb. a face. (Găina a ~ două ouă.)

OUA vb. a face. (Găina a ~ două ouă.)