8 definiții pentru organzin
Explicative DEX
ORGANZIN, organzine, s. n. Fir de mătase naturală, foarte răsucit, format din două sau din mai multe fire subțiri. – Din fr. organsin.
ORGANZIN, organzine, s. n. Fir de mătase naturală, foarte răsucit, format din două sau din mai multe fire subțiri. – Din fr. organsin.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
organzin sn [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 48 / S și: ~nsin / Pl: ~e / E: fr organsin] Fir de mătase naturală, foarte răsucit, obținut din două sau mai multe fire subțiri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORGANZIN s.n. Fir de mătase naturală obținut prin răsucirea a două sau a mai multe fire și întrebuințat ca urzeală. [Var. organsin s.n. / < fr. organsin].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORGANZIN s. n. fir de mătase naturală prin răsucirea a două sau a mai multe fire, folosit ca urzeală. (< fr. organsin)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ORGANSIN s.n. v. organzin.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
organzin s. n., pl. organzine
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
organzin s. n., pl. organzine
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
organzin s. n., pl. organzine
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
organzin, organzinesubstantiv neutru
- 1. Fir de mătase naturală, foarte răsucit, format din două sau din mai multe fire subțiri. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- organsin DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.