olandă sf [At: DDRF / Pl: (rar) ~uri / E: fr hollande, it olanda] Pânză albă de in, de bună calitate, cu țesătura deasă și fină.

*OLANDĂ sf. Pînză fină de in (care, după spusa neguțătorilor, se aducea din Olanda): pe fața albă, de ~... resturile mîncării stau în farfurii de porțelan (GRL.).

OLANDĂ s. f. Țesătură din fire de in, de obicei albă, de bună calitate, cu bătătură deasă și fină. Pantaloni albi și pantofi de olandă cu talpă elastică. C. PETRESCU, Î. I 12. Purta haine albe de olandă cu dunga neclintită. I. BOTEZ, ȘC. 111.

OLANDĂ s.f. Pînză de in fină și deasă. [Pl. -de. / cf. fr. hollande, it. ollanda].

OLANDĂ s. f. pânză de in fină și deasă, folosită la confecționarea lenjeriei. (< fr. hollande, it. olanda)

OLANDĂ ~uri f. 1) Țesătură fină și deasă de in, mai ales albă, din care se confecționează lenjerie. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<fr. hollande, it. olanda

olandă f. pânză fină și foarte compactă (adusă la început din Olanda).

*olándă f., pl. e (d. Olanda, o țară). Pînză fină (de in orĭ de cînepă) foarte compactă din care se fac maĭ ales batiste și rufe.

oland, ~ă smf, a [At: BARIȚIU, P. A. I 253 / Pl: ~nzi, ~e / E: drr Olanda] (Îvr) 1-4 Olandez (1-4).

olandă (pânză) s. f., g.-d. art. olandei

olandă (pânză) s. f., g.-d. art. olandei

olandă s. f., g.-d. art. olandei

olandă, -de (pânză).

olandă s. f. – Țesătură fină. It. Olanda. – Der. olandez, adj., din fr. hollandais, it. olandese.

OLANDĂ s. f. Pînză (albă) de in, de bună calitate, cu țesătura deasă și fină. cf. ddrf, ȘĂINEANU, BARCIANU, JAHRESBER. X, 200, ALEXI, w., tdrg. Dantelele din pat Tremură-n lumină Pe culcușul tău curat De olandă fină. topîrceanu, p. o. 100. Evit cît mai mult dormitorul, deși albul de olandă al cearșafurilor tot mă cheamă. camil petrescu, u. n. 426. Olanda mesuțelor pătată de ceai. c. petrescu, c. v. 180. Nu o dată ne sculam flămînzi de la masă, lăsînd neatinse șervetele de olandă așezate în chip de flori. i. botez, b. i, 191. Apoi își călcase singur pantalonii de olandă. teodoreanu, m. ii, 164, cf. bl xi, 36, iordan, L. r. 264. Ținuta ei de lucru era un fel de peplum virginal de olandă. vinea, l. i, 71. [Fasolea] să bate cu lingura și să pune între cîrpe de olandă ca oblojeală. Mat. FOLK. i, 701. – pl.: (rar, indicînd varietatea) olănduri. IORDAN, L. R. a. 66, 69. – Din fr. hollande, it. olanda.