OARECE pron. nehot., adj. pron. nehot. (Pop.) l. Pron. nehot. Un lucru oarecare, neidentificat sau neprecizat mai îndeaproape. 2. Adj. pron. nehot. Ceva, oareceva; oareșice. ♦ (Adverbial) Puțin, câtva. – Oare + ce.

oarece [At: COD.VOR. 52/14 / V: (îrg) ~rice, (înv) ~ci, va~, varice, vre~, (reg) ~rici, ~rce, orice, voa~ / A și: oarece / E: oare¹ + ce] 1 pnh (Îrg) Un lucru oarecare, neindentificat sau neprecizat mai îndeaproape Si: ceva, (înv) oareceva, (pop) oareșice. 2 (Îrg; îe) A avea ~ (pe cineva) A fi supărat pe cineva. 3 pnh (Îrg) Orice. 4 anh (Îrg) Oarecare (5). 5 anh (Înv) Indiferent ce. 6 av (Înv) Puțin. 7 av (Înv) Întrucâtva.

OARECE pron. nehot. (Înv. și reg.) Un lucru oarecare, neidentificat sau neprecizat mai îndeaproape; ceva, oareceva; oareșice. ♦ (Adverbial) Puțin, câtva. – Oare + ce.

OARECE pron. nehot. înv. v. ORICE. /oare + ce

oarce pnh, anh vz oarece

oareci pnh, anh vz oarece

oarice anh, pnh vz oarece

oarici anh, pnh vz oarece

orice² pnh vz oarece

varece pnh, anh vz oarece

varice¹ pnh, anh vz oarece

OARE-CE, OAREȘI-CE pron. nedef. Ceva, un lucru oare-care; cîtva [oare² + (ș i +) c e].

OARE-CICĂ pron. nedef. F dim. OARE-CE: rămîi, că am să-ți spun o ~ (ALECS.).

oare-cé pron indefinit n. Vechĭ. Ceva. Adv. Cît-va, puțin: hărățindu-se oare-ce, aŭ dat dos (Let. 2, 221).

!oarece (ceva) (pop.) adj. pr. invar., adv., pr. invar. (~ necazuri, ~ mai îndrăzneț, Avea să-i spună ~.)

!oarece (ceva) (pop.) adj. pr. invar., pr. invar.

oarece pr. invar.

oarece.

*oare ce adv. + pr. ( ~ vrea?)

OARECE adv. v. cam, ceva, întrucâtva, nițel, oarecum, oareșicum, puțin.

OARECE pron. v. ceva.

oarece pron. v. CEVA.

oarece adv. v. CAM. CEVA. ÎNTRUCÎTVA. NIȚEL. OARECUM. OAREȘICUM. PUȚIN.

oarecé, (oarice), pron. neh. – (pop.) Un lucru oarecare; ceva: „Că pribagu o vrut fa oarece meșteșuguri cu acea mână...” (Papahagi, 1925: 307). – Din oare + ce (MDA).

oarece, (oarice), pron. neh. – (pop.) Un lucru oarecare; ceva: „Că pribagu o vrut fa oarece meșteșuguri cu acea mână...” (Papahagi, 1925: 307; Budești). – Din oare + ce (DEX, MDA).

OARECE pron. nehot., adj. nehot., adv. I. pron. nehot. (Învechit și regional) 1. Un lucru oarecare, neidentificat sau neprecizat mai îndeaproape; ceva. Pavelu fuglul chiemă-me de me rugă se aducu acestu giure la tinre, că oarece are a-ți grăi. cod. vor. 52/14, cf. gcr i, *5/6. Învață și ucenicii domnul... cînd vor și ei oarece așa face să nu se laude mai mult. coresi, ev. 386. Să să arate de pre alte seamne cum acesta va fi știut oarice de acea greșală. prav. 318, cf. 77. Du pre cest voinic la căpitanul că are oarece să-i spuie lui. n. test. (1648), 166r/25, cf. 76^v/30. Strîng cu funea oarece. st. lex. 149^v1/ 10, cf. 169^r1/20. Să lipești această hîrtie pre pragul ușei la casa ta, că iaste bună de oarece. fl. d. (1680), 27^v/13. Oarece pre scurt pentru toată Schythia. cantemir, hr. 57. Pe toți să-i dăruiască cîte cu oarece. axinte uricariul, let. ii, 176/21. Beșcherec, privind într-acolo, vede Că să mișcă oarce. budai-deleanu, t. v. 60. Puțin oarece le va rămînea. Țichindeal, f. 5/9. Leul, căutînd oarece de prînz, au văzut un iepure. id. ib. 27/6. Are să-i spuie oarece, negreșit, are să-i dea o povață. arghezi, p. t. 60. Faceți bine și dareți-vă jos, că am să vă spun oarece. t. popo-vici, se. 188. Dac-am t’eltuit atîța bań, batăr să mă ŝi ales cu oariŝe. alr i 312/243, cf. alr ii 2311/95. ◊ (Învechit) Alt oarece = altceva. Iară alții amu allu oarece (ceva biblia 1688) striga. cod. vor. 10/13. Și alt oarece iaste ce face să nu fim ascultați. coresi, ev. 323, cf. id. l. 105/7. ◊ Expr. A avea oarece (pe cineva) = a fi supărat (pe cineva). Am oarece pre tine, că dragostea ta dinții o ai lăsat (a. 1 648). gcr i, 129/10. 2. Orice. Toată adăpostitura pînă în sfîrșit da-ne-va noao și varece să văm pohti a dobîndi sufletului. coresi, ev. 271, cf. 121. Varece veri atinge sau se va atinge de tine de toate te vatămi (cca 1600- 1619). cuv. d. bătr. ii, 228/3. Varice veri simți totu ți-i urît. cod. tod. 226. Pentr-aceea oarece rău facem creștinului, lui Hristos facem. varlaam, c. 132. Piiarde-va bărbatul tot venitul... cumu s-are dzice, oarece (orice Munt.) are avea. prav. 94. Varece-m vei da mie, dintr-aceaiă a zeacea îți voiu da (a. 1683). gcr i, 274/3, cf. alr ii 3096/722. II. adj. nehot. (Învechit și regional) Oarecare (II 1). Într-aceaste cuvinte oarece doao lucruri arată-se. coresi, ev. 90. Mirul are oarece tărie și usucă și răveneala trupului. id. ib. 139, cf. 282, 457. Un om bogat foarte... pentru o nevoie oarece să tîmplă de sărăci. varlaam, c. 387. Să pață altă oarece certare, după cum va fi voia giudețului. prav. 101, cf. 179. Foc... mîncă oarece parte den tabără. biblia (1688), 1011/54. O parte oarece de cîntare îngereasc[ă] (a. 1692). gcr i, 298/19. Au rămas în oarece chip și nemții cu oarece biruință. ist. ț. r. 34. Au avut oarece stricăciune. neculce, l. 365, Pe semne că... ai can [= cam] avut dumneata vrece pricină (a. 1718). bul. com. ist. iv, 45. Vrînd el să ia oarece părți din sfîntul trup. mineiul (1776), 160^v1/20. Vizirul numai pentru aceea îl urma pre el, ca să-l poată aduce la oarece pace de folos. șincai, hr. iii, 293/26, cf. ii, 168/36. Să-și mai petreacă cu el puțină oarece vreme. gorjan, h. i, 2/22. Că pribagu o vrut fa’ oareĉe meșterșuguri. t. papahagi, m. 154, cf. 157. O babă din Bicsad l-o-necat pă orice tătar. arh. folk. i, 181. Fac o cunună ș-o lasă la besęrică ș-o pun pă oriĉe icǫnă. alrt ii 129, cf. alr i 310/339, ib. 312/320, alrii 6 260/279, com. pușcariu. (Învechit) Indiferent ce, orice. Toate chinurele măriei neudați și fără de frică tocmeaște-ne a treace și oarece valure se rădică spre noi... domoleaște-le. coresi, ev. 66. ◊ (Cu intercalarea unei prepoziții) Cetind toți vare în ce mănî va sosi bl[ago]s[lo]viți. palia (1581), ap. gcr i, 37/30. Oare în ce loc și unde-l veri căuta, acolo-l veri afla. varlaam, c. 61. III. adv. (Învechit) Puțin, ceva; întrucîtva, cam. Deci se adaose oarece puținei spre tărie și spre mai mari dude ieși de oameni iubitoriul. coresi, ev. 346. Oarece puținei să ascunse măria sa. varlaam, c. 65. Neamul omenesc cel ce iaste... cu oarece mai puțin decît îngerii zidit. biblia (1688), [prefață] 3/21. Dzi părintelui tău să s[ă] roage pentru mine, că-m iaste oarece can [= cam] rău (a. 1692). gcr i, 305/34. Pre ceielalți i-au mai ținut oarece închiși și i-au iertat. neculce, l. 311. Întîi oarece cumpăna a se clăti se vide. cantemir, ist. 136. A trie dzi după îngropare, iarăș s-au mai grijit oareci cu 2 mese (a. 1738). bul. com. ist. rv, 73. Acest nume este puțin oarece mai de gios decît a unui craiu (cca 1743). gcr ii, 35/4. Pînă și trupul cel cu patru picioare se asemăna oarece cu al omului. ar (1829), 362/20. Acest caic... cu multă nevoință abea putînd a să apropia oarece în prijma cîrmei. drăghici, r. 11/24, cf. 64/19. Iar hamalul fiind mai obraznic și oarece mai îndrăzneț..., zise. gorjan, h. i, 99/10. Tatăl meu avea un frate... a cărui împărăție erea puțin oarece departe de împărăția tatălui meu. id. ib. 103/28, cf. 147/5. Într-acea noapte ostașii oarece s-au odihnit. pann, e. iv, 67/19. – Accentuat și: oarece. alr i 287/315, 350, ib. 310/315, ib. 312/290, 339, ib. 973/333, ib. 1895/335. – Și: (învechit și regional) oarice (accentuat și oarice alr i 287, ib. 311, ib. 312, ib. 985, ib. 1736, alr ii 2461, ib. 2463, ib. 3103), (învechit) oareci, varece, varice, vrece, (regional) oarici (alr ii 2937/95, accentuat și oarici alr ii 3542/310), oarce, orice (pronunțat o-ri-), voarece (alr i 1548/186, com. din fostul județ bihor) pron. nehot., adj. nehot. – Oare¹ + ce.