năstrăpată af [At: TDRG / V: ~piatră / Pl: ~te / E: ns cf nestemat, piatră] (Reg; îs) Piatră ~ Piatră prețioasă.

năstrăpiatră a vz năstrăpată

năstrăpiatră adj. f. (reg.; în sintagme) V. năstrăpată.

NĂSTRĂPATĂ adj. (Regional; în sintagma) Piatră năstrăpată = piatră prețioasă. Cf. tdrg, Mat. folk. 1480. Zboară-n cer, zboară-n pămînt, Pici ăn piatră năstrăpiatră. grigoriu-rigo, m. p. i, 58. Iar în fundu scufioarei, Este-o piatră năstrăpată Ce cuprinde lumea toată. i. cr. i, 150, cf. pamfile, cr. 56, 58. – Și: năstrăpiatră adj. – Etimologia necunoscută. Cf. nestemat, piatră.