NĂSTRĂPATĂ adj. (Regional; în sintagma) Piatră năstrăpată = piatră prețioasă. Cf. tdrg, Mat. folk. 1480. Zboară-n cer, zboară-n pămînt, Pici ăn piatră năstrăpiatră. grigoriu-rigo, m. p. i, 58. Iar în fundu scufioarei, Este-o piatră năstrăpată Ce cuprinde lumea toată. i. cr. i, 150, cf. pamfile, cr. 56, 58. – Și: năstrăpiatră adj. – Etimologia necunoscută. Cf. nestemat, piatră.