17 definiții pentru muștea

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUȘTEA, muștele, s. f. Ciocan de cizmărie sau de cojocărie cu care se bat cusăturile sau se netezește pielea. – Din tc. mușta.

MUȘTEA, muștele, s. f. Ciocan de cizmărie sau de cojocărie cu care se bat cusăturile sau se netezește pielea. – Din tc. mușta.

muștea sf [At: CREANGĂ, A. 81 / V: ~șchea / Pl: ~ele / E: tc mușta] 1 Ciocan folosit de cizmari și de cojocari pentru a bate cusăturile și pentru a netezi pielea. 2 Unealtă de formă piramidală cu care se fixează pielea pentru croit. 3 (Fig) Lovitură cu pumnul.

muștea f. 1. unealta cu care cismarul netezește pielea și bate talpa; 2. fig. pumn, lovitură; să vază sângele gălgăind sub mușteaua dușmanului. [Turc. MUȘTÈ].

mușteá f., pl. ele (turc. [d. pers.] müște, palma mîniĭ). Munt. Un fel de pisălog maĭ lat cu care cizmaru bate bĭelea. Fig. Iron. Pumn în nas și în bot. A lovi peste muștea, a lovi peste bot. – În Mold. nord mușchea. V. mujdea.

MUSTEA, muștele, s. f. Unealtă în formă de ciocan cu care cizmarii bat talpa și cusăturile. Variante: muștea, mușchea (CREANGĂ, A. 81) s. f.

mușcheà f. Mold. V. muștea: mușchea, piedecă, hașcă CR.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

muștea s. f., art. mușteaua, g.-d. art. muștelei; pl. muștele

muștea s. f., art. mușteaua, g.-d. art. muștelei; pl. muștele, art. muștelele

muștea s. f., art. mușteaua, g.-d. art. muștelei; pl. mustele

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

muștea (muștele), s. f.1. (Rar) Pumn. – 2. Ciocan de cizmar. Tc. (per.) müște „pumn” (Șeineanu, II, 266), cf. bg., sb. musta.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

muștea, muștele, s.f. (reg.) 1. ciocan de cizmărie sau de cojocărie cu care se bat cusăturile și se netezește pielea și talpa. 2. (fig.) pumn, lovitură.

mușchea, mușchele, s.f. (reg.) V. muștea.

Intrare: muștea
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muștea
  • mușteaua
plural
  • muștele
  • muștelele
genitiv-dativ singular
  • muștele
  • muștelei
plural
  • muștele
  • muștelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mustea
  • musteaua
plural
  • mustele
  • mustelele
genitiv-dativ singular
  • mustele
  • mustelei
plural
  • mustele
  • mustelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușchea
  • mușcheaua
plural
  • mușchele
  • mușchelele
genitiv-dativ singular
  • mușchele
  • mușchelei
plural
  • mușchele
  • mușchelelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

muștea, muștelesubstantiv feminin

  • 1. Ciocan de cizmărie sau de cojocărie cu care se bat cusăturile sau se netezește pielea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.