MIRTACEE, mirtacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu tulpina arborescentă, al cărei tip este mirtul; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. myrtacée.

mirtacee sf [At: ALEXI, W. / Pl: (rar) ~ei / E: fr myrtacée] 1 (Lpl) Familie de plante dicotiledonate cu tulpina arborescentă. 2 (Șls) Plantă din familia mirtaceelor (1).

MIRTACEE, mirtacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu tulpina arborescentă, al cărei tip este mirtul; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. myrtacées.

MIRTACEE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, cu tulpina arborescentă, al căror tip este mirtul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. myrtacées].

MIRTACEE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, cu tulpina arborescentă: mirtul și eucaliptul. (< fr. myrtacées)

MIRTACEE ~ n. 1) la pl. Familie de plante exotice, lemnoase, cu pungi secretoare de uleiuri eterice (reprezentant: mirtul). 2) Plantă din această familie. /<fr. myrtacées

mirtacee s. f., art. mirtaceea, g.-d. art. mirtaceei; pl. mirtacee

mirtacee s. f., art. mirtaceea, g.-d. art. mirtaceei; pl. mirtacee

mirtacee s. f., pl. mirtacee

mirtacee

MIRTACÉE s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu tulpina arborescentă; (și la sg.) plantă din această familie. Cf. ALEXI, W., CADE, SCRIBAN, D. - Pl. : mirtacee. – Din fr. myrtacées.