opțiuni
  • info

15 definiții pentru mielușea / mielușică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIELUȘEL, -EA, -ICĂ, mielușei, -ele, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Diminutiv al lui miel; mieluș, mielușor, mieluț. 2. S. m. pl. (Pop.) Ninsoare în formă de mici particule sferice; ploaie cu gheață. – Miel + suf. -ușel.

mielușauă sf vz mielușel

mielușică sf [At: MAT. FOLK. 3 / Pl: ~ici / E: mielușea css] 1-4 (Șhp) Mielușea (1-4). 5-6 (Bis) Mielușea (7-8).

MIELUȘEL, -EA, -ICĂ, mielușei, -ele, subst. 1. S. m. și f. Diminutiv al lui miel; mieluș, mielușor, mieluț. 2. S. m. pl. Ninsoare în formă de mici particule sferice; ploaie cu gheață. – Miel + suf. -ușel.

MIELUȘEL, -EA, mielușei, -ele, s. m. și f. Diminutiv al lui miel. Boierul avea un mielușel. ISPIRESCU, L. 65. Cînd primăvara vine se-nalță turturica; Aleargă mielușeaua; zîmbește floricica. BOLLIAC, O. 67. De-oi pierde-o mielușea, Oi slugi un an pe ea Și de-oi pierde-un mielușel Oi slugi doi ani pe el. ALECSANDRI, P. P. 208. (În comparații) A venit alt sergent-major, blînd ca un mielușel. PAS, Z. I 113.

mĭelușél, -eá s., pl. eĭ, ele. Mĭel saŭ mĭa mică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mielușea/mielușică s. f., art. mielușeaua/mielușica, g.-d. art. mielușelei; pl. mielușele, art. mielușelele

mielușea/mielușică s. f., art. mielușeaua/mielușica, g.-d. art. mielușelei; pl. mielușele

!mielușică s. f., g.-d. art. mielușelei; pl. mielușele

mielușică v. mielușea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIELUȘEA s. v. mioară.

MIELUȘEA s. (ZOOL.) mia, mioară, (pop.) mieluță.

MIELUȘEL s. v. mieluț.

MIELUȘEL s. (ZOOL.) mielușor, mieluț, (rar) mieluș.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIELUȘÍCĂ s. f. v. mielușel.

Intrare: mielușea / mielușică
substantiv feminin (F153)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mielușea
  • mielușeaua
plural
  • mielușele
  • mielușelele
genitiv-dativ singular
  • mielușele
  • mielușelei
plural
  • mielușele
  • mielușelelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mielușică
  • mielușica
plural
  • mielușele
  • mielușelele
genitiv-dativ singular
  • mielușele
  • mielușelei
plural
  • mielușele
  • mielușelelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mielușel, mielușeisubstantiv masculin
mielușea, mielușele / mielușică, mielușelesubstantiv feminin, substantiv masculin plural

  • 1. Diminutiv al lui miel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mia mieluș mielușor mieluț mioară
    • format_quote Boierul avea un mielușel. ISPIRESCU, L. 65. DLRLC
    • format_quote Cînd primăvara vine se-nalță turturica; Aleargă mielușeaua; zîmbește floricica. BOLLIAC, O. 67. DLRLC
    • format_quote De-oi pierde-o mielușea, Oi slugi un an pe ea Și de-oi pierde-un mielușel Oi slugi doi ani pe el. ALECSANDRI, P. P. 208. DLRLC
    • format_quote în comparații / la comparativ A venit alt sergent-major, blînd ca un mielușel. PAS, Z. I 113. DLRLC
  • 2. masculin (la) plural Ninsoare în formă de mici particule sferice; ploaie cu gheață. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Miel + sufix -ușel. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.