16 definiții pentru mestecău

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MESTECĂU, mestecaie, s. n. (Reg.) Făcăleț. – Mesteca2 + suf. -ău.

MESTECĂU, mestecaie, s. n. (Reg.) Făcăleț. – Mesteca2 + suf. -ău.

mestecău2 s [At: GR. S. VII, 119 / Pl: nct / E: mesteca1 + -ău] (Arg) Gură a omului.

mestecău1 [At: KLEIN, D. 221 / V: (reg) meșt~, măzdăgău / Pl: (1-2) ~caie, (3) ~căi / E: mesteca2 + -ău] 1 sn (Pop) Băț gros de lemn, în formă de sul, folosit la mestecatul mămăligii, al laptelui în care s-a pus cheagul, al laptelui prins sau al aluatului. 2 sn (Reg) Polonic. 3 sm (Reg; pbl) Persoană care se amestecă în treburile din bucătărie, încurcându-i pe ceilalți.

MESTECĂU, mestecaie, s. n. (Regional) Făcăleț pentru mestecat mămăliga. Dacă nu se samănă cucuruzul pînă la arminden, poți să bagi mestecăul mămăligei în foc. HEM 1709.

mestecău m. lemn de mestecat mămăliga: mestecău și cuțit POP.

mestecăŭ n., pl. ăĭe (d. mestec 1). Rar. Mestecător de mămăligă, făcăleț, melesteŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mestecău (reg.) s. n., art. mestecăul; pl. mestecaie

mestecău (reg.) s. n., art. mestecăul; pl. mestecaie

mestecău s. n., art. mestecăul; pl. mestecaie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MESTECĂU s. v. făcăleț, gură, sucitor, vergea.

mestecău s. v. FĂCĂLEȚ. GURĂ. SUCITOR. VERGEA.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MESTECĂU1 s. n., s. m. 1. S. n. (Popular) Băț gros de lemn, în formă de sul, folosit la mestecatul mămăligii (v. f ă c ă l e ț, m e I e s t e u, m e s t e c a r, m e s t e c ă l ă u, m e s t e l n i c, m ă m ă l i g a r II 1, c u l e ș e r), pe alocuri și la mestecatul laptelui în care s-a pus cheagul, al laptelui prins sau al zerului (CHEST. V 139/56, A I 6, 12), la întinsul aluatului (ALR II 3 982/836, 872, v. v e r g e a, s u c i t o r), la măngăluitul rufelor (ib. 3 386/812, 3 386 bis / 836). Cf. KLEIN, D. 221, HEM 1 709. Un mestecău de mămăligă, mai multe linguri și furculițe de lemn. PĂCALĂ, M. R. 451. Îndată ce începea zărul a fierbe, ca să nu se prindă pe fundul căldării, se mesteca într-una cu „mestecăul urdei”. DRAGOMIR, O. M. 15, cf. MAT. FOLK. 1551, PLOPȘOR, C. 42. ♦ (Regional) Polonic (Totoreni-Beiuș). A I 22. 2. S. m. (Regional) „Cel ce tot dă cu nasul prin bucătărie și se amestecă la fiert” (Brașov). Com. PUȘCARIU. – Pl.: (1) mestecaie, (2) mestecăi. – Și: (regional, 1) méștecáu (PĂCALĂ, M. R. 429, ALR II 4 103/130, A II 6, 12), măzdăgău (ALR II 4103/105) s. n. - Mesteca2 + suf. -ău.

MESTECĂU2 subst. (Argotic) Gură (a omului). GR. S. VII, 119. Cînd ți-oi da una la mestecău, vezi stele verzi! Com. din PLOIEȘTI. - Pl.: ? – Mesteca1 + suf. -ău.

Intrare: mestecău
mestecău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mestecău
  • mestecăul
  • mestecău‑
plural
  • mestecaie
  • mestecaiele
genitiv-dativ singular
  • mestecău
  • mestecăului
plural
  • mestecaie
  • mestecaielor
vocativ singular
plural
măzdrăgău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
meștecău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mestecău, mestecaiesubstantiv neutru

  • 1. regional Făcăleț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: făcăleț
    • format_quote Dacă nu se samănă cucuruzul pînă la arminden, poți să bagi mestecăul mămăligei în foc. HEM 1709. DLRLC
etimologie:
  • Mesteca + sufix -ău. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.