27 de definiții pentru matrice

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MATRICE, (1, 4) matrice, s. f. 1. (Mat.) Sistem de numere grupate într-un tablou dreptunghiular care are un anumit număr de coloane, linii sau rânduri. 2. (Log.) Tabel reprezentând valoarea de adevăr a unui enunț pe baza valorii de adevăr a elementelor sale componente. 3. (Anat.) Uter. ♦ Fig. Obârșie, origine. 4. (Biol.) Partea fundamentală, nediferențiată a citoplasmei, a cromozomilor etc. – Din lat. matrix, -icis, fr. matrice.

matrice sf [At: (cca 1580) CUV. D. BĂTR. II, 312/6 / V: măt~ (înv) mitrece, (reg) ~ică, ~ici, ~icie, met~, metricie / Pl: ~ici, ~/ E: lat matrix, -icis, fr matrice] 1 (Înv) Uter. 2 (Fig) Obârșie. 3 (Îlav) Din ~ Încă de când a fost conceput, înainte de a se naște. 4 (Ban; îf mătrice) Oaie care a fătat și dă lapte. 5 (Reg) Presupusă boală internă care se manifestă prin sterilitate. 6 (Pop; îf mătrice) Colici intestinale la nou-născuți Si: (reg) cârcel Vz plânsul-cel-rău. 7 (Reg; d. copii; îe) A avea mătrici A fi neastâmpărat. 8 (Reg) Apendicită. 9 (Reg) Hemoroizi. 10 (Reg; mpl) Reumatism. 11 (Reg) Umflătură a venelor de la mâini și de la picioare Vz varice. 12 (Trs; lpl) Furnicături prin mâini sau prin picioare, provocate de amorțeală. 13 Registru original care conține lista contribuabililor. 14 (Mat; șîs ~ de m linii și n coloane) Sistem de numere dispuse într-un tablou cu un număr de coloane și linii. 15 (Log) Tabel reprezentând valoarea de adevăr a unui enunț pe baza valorii de adevăr a elementelor sale componente. 16 (Blg) Parte nediferențiată a citoplasmei, a cromozomilor etc. 17 Matriță. 18 (Bot; reg) Paracherniță (Parietaria officinalis). 19 (Bot; reg) Ventrilică (Veronica officinalis). 20 (Bot; reg) Mușetel (Matricaria chamomilla). 21 (Bot; reg) Spilcuțe (Chrysanthemum parthenium). corectat(ă)

MATRICE, (1, 2) matrice, s. f. 1. (Mat.) Sistem de numere grupate într-un tablou dreptunghiular care are un anumit număr de coloane, linii sau rânduri. 2. (Log.) Tabel reprezentând valoarea de adevăr a unui enunț pe baza valorii de adevăr a elementelor sale componente. 3. (Anat.) Uter. ♦ Fig. Obârșie, origine. 4. (Biol.) Partea fundamentală, nediferențiată a citoplasmei, a cromozomilor etc. – Din lat. matrix, -icis, fr. matrice.

MATRICE 2, matrice, s. f. (Mat.) Sistem de numere grupate într-un tablou dreptunghiular care are un anumit număr de linii sau rînduri, fiecare rînd avînd același număr de numere, aranjate în coloane.

MATRICE s.f. I. Organ al mamiferelor în care se dezvoltă fătul pînă la naștere; uter. II. (Mat.) Sistem de numere grupate într-un tablou dreptunghiular cu un anumit număr de linii sau rînduri, fiecare rînd avînd același număr de numere dispuse în coloane. [Var. matriță s.f. / < lat. matrix, cf. fr. matrice].

MATRICE s. f. 1. organ al mamiferelor în care se dezvoltă fătul până la naștere; uter. ◊ (fig.) origine. 2. substanța fundamentală a țesutului conjunctiv. 3. partea fundamentală, nediferențiată, a citoplasmei, a cromozomilor etc. 4. substanță în care este inclusă o fosilă. 5. (mat.) tablou dreptunghiular dintr-un anumit număr de linii sau rânduri dispuse în coloane. 6. (stat.) aranjament ordonat al unui ansamblu de elemente. (< fr. matrice, lat. matrix, -icis)

MATRICE1 f. înv. Cavitate internă a aparatului genital feminin în care se dezvoltă embrionul; mitră; uter. /<lat. matrix, ~cis, fr. matrice

MATRICE2 f. log. Tabel reprezentând valoarea de adevăr a unui enunț pe baza valorii de adevăr a elementelor sale componente. /<lat. matrix, ~cis, fr. matrice

matrice f. 1. Anat. unul din organele interne (la femei); 2. tipar în care se toarnă metale pentru litere tipografice, monede, medalii; 3. registru original după care s’a stabilit rolurile contribuțiunilor.

*matríce f. (lat. mátrix, -icis, mamă, origine. V. matriculă). Anat. Organu în care se face concepțiunea (mitră). Tiparu în care se toarnă literele tipografice, monetele, medaliile ș. a. Registru original după care s’aŭ stabilit rolurile contribuțiunilor. – Uniĭ zic matríță, pl. e. V. mitrică.

MATRIȚĂ s.f. 1. Unealtă în care s-a executat negativul formei care urmează să fie dată unui material prin deformare plastică sub presiune. 2. (Poligr.) Formă de turnat literele. 3. V. matrice [în DN]. [< germ. Matrize].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!matrice (mat., biol.) (desp. ma-tri-) s. f., art. matricea, g.-d. art. matricii; pl. matrici

matrice (mat., biol.) (ma-tri-) s. f., art. matricea, g.-d. art. matricei; pl. matrice

matrice (mat., log.) s. f. (sil. -tri-), art. matricea, g.-d. art. matricei; pl. matrice

matrice (anat.) s. f. (sil. -tri-), art. matricea, g.-d. art. matricei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MATRICE s. v. geneză, naștere, obârșie, origine, proveniență.

matrice s. v. GENEZĂ. NAȘTERE. OBÎRȘIE. ORIGINE. PROVENIENȚĂ.

matrice s. v. COLICĂ. CRAMPĂ. GRANAT. MITRĂ. MUȘEȚEL. PARACHERNIȚĂ. REUMATISM. SPASM. SPILCUȚĂ. UTER. VENTRILICĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

matrice (petrogr.), (engl.= matrix) liant al rocilor detritice psefitice (conglomerate, brecii) și psamitice (→ graywacke), de natură alogenă (min. argiloase, mice, clorite, micrite carbonatice). M. formată prin acumulare sindepozițională cu clastele pe care le înglobează este o protom., cea rezultată prin alterarea și substituția clastelor instabile din p.d.v. chimic este epim., iar recristalizarea fracțiunii argiloase din protom. conduce la apariția unei ortom.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MATRÍCE1 s. f. 1. Registru (LM) original care conține lista contribuabililor (ȘĂINEANU, D.U., CADE). 2. Matriță. CADE. Din lat. matrix, -icis, fr. matrice.

Intrare: matrice
  • silabație: ma-tri-ce info
substantiv feminin (F104)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matrice
  • matricea
plural
  • matrice
  • matricele
genitiv-dativ singular
  • matrice
  • matricei
plural
  • matrice
  • matricelor
vocativ singular
plural
matriță substantiv feminin
  • silabație: ma-tri-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matriță
  • matrița
plural
  • matrițe
  • matrițele
genitiv-dativ singular
  • matrițe
  • matriței
plural
  • matrițe
  • matrițelor
vocativ singular
plural
mătricie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mătrici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F122)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mătrice
  • mătricea
plural
  • mătrici
  • mătricile
genitiv-dativ singular
  • mătrici
  • mătricii
plural
  • mătrici
  • mătricilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

matrice, matricesubstantiv feminin

  • 1. matematică Sistem de numere grupate într-un tablou dreptunghiular care are un anumit număr de coloane, linii sau rânduri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. logică Tabel reprezentând valoarea de adevăr a unui enunț pe baza valorii de adevăr a elementelor sale componente. DEX '98 DEX '09
  • 3. anatomie Mitră, uter. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 4. biologie Partea fundamentală, nediferențiată a citoplasmei, a cromozomilor etc. DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 5. Substanța fundamentală a țesutului conjunctiv. MDN '00
  • 6. Substanță în care este inclusă o fosilă. MDN '00
  • 7. statistică Aranjament ordonat al unui ansamblu de elemente. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.