marmeladă sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) marmelad sn, ~ată, ~mil~, ~mal~, ~malată, ~moladă, mărmăladă / Pl: ~de, (pop) ~lăzi / E: fr marmelade, ger Marmelade] 1 Pastă consistentă preparată din fructe terciuite sau trecute prin sită și fierte cu zahăr. 2 (Reg) Magiun de prune. 3 (Îrg) Dulceață de fructe. 4 (Reg) Peltea. 5 (Reg) Chiseliță.

MARMELADĂ s. f. Produs alimentar cu aspect de pastă mai mult sau mai puțin consistentă, obținut prin fierberea cu zahăr a fructelor proaspete, zdrobite sau trecute prin sită. V. magiun.

MARMELADĂ s.f. Pastă alimentară preparată din fructe proaspete, zdrobite sau trecute prin sită și fierte cu zahăr. [< fr. marmelade, germ. Marmelade].

MARMELADĂ s. f. pastă alimentară din fructe proaspete, zdrobite sau trecute prin sită și fierte cu zahăr. (< fr. marmelade, germ. Marmelade)

MARMELADĂ ~e f. Produs alimentar sub formă de pastă gelatinoasă, preparată din fructe zdrobite și fierte cu zahăr. /<fr. marmelade, germ. Marmelado

marmeladă f. dulceață de poame fierte mult.

*marmeládă f., pl. e (fr. marmelade, povidlă; it. marmellata, d. pg. marmelada, sp. mer-, magĭun de gutuĭ, d. lat. melimélum, vgr. melímelon, un fel de măr dulce, d. méli, mĭere, și mêlon, măr. V. măr). Magĭun, povidlă. V. chitonag.

marmaladă sf vz marmeladă

marmalată sf vz marmeladă

marmelad sn vz marmeladă

marmelată sf vz marmeladă

marmiladă sf vz marmeladă

marmoladă a vz marmeladă

mărmăladă sf vz marmeladă

marmeladă s. f., g.-d. art. marmeladei; pl. marmelade

marmeladă s. f., g.-d. art. marmeladei; pl. marmelade

marmeladă s. f., g.-d. art. marmeladei; pl. marmelade

marmeladă s. f. sg. (intl.) informator, denunțător.

MARMELADĂ s. f. Pastă (consistentă) preparată din fructe terciuite sau trecute prin sită și fierte cu zahăr; (regional) magiun de prune (ALR i 873/200, 704, 887, ALR II 4046/574, 876). Cf. BARCIANU, ALEXI, W. Marmelade de orice fel de fructe, conținînd zahăr, siropuri, miere, glucoză sau alte substanțe îndulcitoare. NICA, L. VAM. 149, cf. com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. ◊ F i g. (Familiar) Ah! Ce-am să-i golesc marmelada din țeasta lui Mustea. BENIUC, M. C. I, 16. ♦ (Învechit și regional) Dulceață de fructe (PONTBRIANT, D., LM, ALR ii 4044/365); peltea (COSTINESCU, BIANU, D. S., ALR II 4047/987). ♦ (Regional) Chiseliță (Boldu-Rîmnicu Sărat). ALR I 873/708. - Pl.: marmelade și (popular) marmelăzi (BUL. FIL. V, 12). – Și: (regional) marmelád (ALR I 873/887) s. n., marmelată (ib. 873/704), marmiladă (ib. 873/708), marmaládă (com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI, ALR I 873/200, ALR II 4046/ 574), marmalátă (ALR II 4046/876), marmoládă (com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI), mărmăládă (com. PAȘCA) s. f. - Din fr. marmelade, germ. Marmelade.

MARMALÁDĂ s. f. v. marmeladă.

MARMALÁTĂ s. f. v. marmeladă.

MARMELAD s. n. v. marmeladă.

MARMELATĂ s. f. v. marmeladă.

MARMILADĂ s. f. v. marmeladă.

MARMOLADĂ s. f. v. marmeladă.

MĂRMĂLADĂ s. f. v. marmeladă.