MARMELADĂ s. f. Pastă (consistentă) preparată din fructe terciuite sau trecute prin sită și fierte cu zahăr; (regional) magiun de prune (ALR i 873/200, 704, 887, ALR II 4046/574, 876). Cf. BARCIANU, ALEXI, W. Marmelade de orice fel de fructe, conținînd zahăr, siropuri, miere, glucoză sau alte substanțe îndulcitoare. NICA, L. VAM. 149, cf. com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. ◊ F i g. (Familiar) Ah! Ce-am să-i golesc marmelada din țeasta lui Mustea. BENIUC, M. C. I, 16. ♦ (Învechit și regional) Dulceață de fructe (PONTBRIANT, D., LM, ALR ii 4044/365); peltea (COSTINESCU, BIANU, D. S., ALR II 4047/987). ♦ (Regional) Chiseliță (Boldu-Rîmnicu Sărat). ALR I 873/708. - Pl.: marmelade și (popular) marmelăzi (BUL. FIL. V, 12). – Și: (regional) marmelád (ALR I 873/887) s. n., marmelată (ib. 873/704), marmiladă (ib. 873/708), marmaládă (com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI, ALR I 873/200, ALR II 4046/ 574), marmalátă (ALR II 4046/876), marmoládă (com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI), mărmăládă (com. PAȘCA) s. f. - Din fr. marmelade, germ. Marmelade.