15 definiții pentru izomer (substanță)

din care

Explicative DEX

IZOMER, -Ă, izomeri, -e, adj., s. m. (Substanță, combinație, nucleu atomic) care prezintă izomerie. – Din fr. isomère.

izomer, ~ă [At: MDT / S și: iso~ / Pl: ~i, ~e / E: fr isomère] (Chm) 1-2 smf, a (Substanță, combinație, nucleu atomic) compus(ă) din aceleași elemente și în aceleași proporții, dar cu proprietăți diferite datorită modului diferit de grupare a elementelor în interiorul moleculei.

IZOMER, -Ă, izomeri, -e, adj., s. m. (Substanță, combinație, nucleu atomic) care prezintă izomerie. – Din fr. isomère.

IZOMER, -Ă, izomeri, -e, adj. (Despre substanțe sau combinații etc.) Care prezintă izomerie. ◊ (Substantivat, m.) Izomeri anorganici.

IZOMER, -Ă adj., s.m. (Substanță) care prezintă izomerie. [Var. isomer, -ă adj., s.m. / < fr. isomère, cf. gr. isos – egal, meros – parte].

IZOMER, -Ă adj., s. m. (substanță, organ vegetal) care prezintă izomerie. (< fr. isomère)

IZOMER ~ă (~i, ~e) și substantival (despre substanțe) Care, având aceeași compoziție chimică cu o substanță, diferă prin structură și proprietăți de aceasta. /<fr. isomere

ISOMER, -Ă adj., s.m. v. izomer.

Ortografice DOOM

izomer2 s. m., pl. izomeri

izomer2 s. m., pl. izomeri

izomer adj. m., s. m., pl. izomeri; f. sg. izomeră, pl. izomere

Enciclopedice

IZOMÉR, -Ă (< fr. {i}; {s} izo- + gr. meros „parte”) adj., s. m. 1. Adj. (Despre substanțe sau combinații) Care prezintă izometrie. 2. S. m. (La pl.) Substanțe care au aceeași compoziție chimică, dar care diferă prin structura și proprietățile lor. ◊ I. optic = antipod optic. 3. (FIZ.) Adj. (Despre nuclee atomice) Care prezintă izomerie.

Sinonime

IZOMER OPTIC s. v. antipod optic.

IZOMER OPTIC s. (CHIM.) antipod optic.

Intrare: izomer (substanță)
izomer2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izomer
  • izomerul
  • izomeru‑
plural
  • izomeri
  • izomerii
genitiv-dativ singular
  • izomer
  • izomerului
plural
  • izomeri
  • izomerilor
vocativ singular
plural
isomer2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • isomer
  • isomerul
  • isomeru‑
plural
  • isomeri
  • isomerii
genitiv-dativ singular
  • isomer
  • isomerului
plural
  • isomeri
  • isomerilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

izomer, izomerisubstantiv masculin
izomer, izomeadjectiv

  • 1. (Substanță, combinație, nucleu atomic) care prezintă izomerie. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX DETS
    • format_quote Izomeri anorganici. DLRLC
  • 2. (Despre flori) Cu același număr de elemente omoloage în componența unui ciclu. DETS
  • 3. (Despre factori ereditari) Repartizat în aceeași proporție. DETS
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „izomer

Visit YouGlish.com