IUNCHER, iuncheri, s. m. 1. (În vechea terminologie a unor armate) Elev al unei școli militare; cadet. 2. Mare proprietar de pământ provenit din nobilimea militară germană. [Var.: iuncăr s. m.] – Din rus. ĭunker, germ. Junker.

iuncher sm [At: CARAGIALE, ap. CADE / V: ~căr / Pl: ~i / E: rs юнкер, ger Junker] 1 (Mil; înv) Elev al unei școli militare Si: cadet. 2 Mare proprietar de pământ provenit din nobilimea militară germană.

IUNCHER, iuncheri, s. m. 1. (În vechea terminologie a unor armate) Elev al unei școli militare; cadet. 2. Mare proprietar de pământ provenit din nobilimea militară germană. [Var.: iuncăr s. m.] – Din rus. ĩunker, germ. Junker.

IUNCHER, iuncheri, s. m. (Și în forma iuncăr, răspîndit mai ales în fosta Austro-Ungarie, în Germania și în Rusia țaristă) Cadet. În casa Pătrăcesei ședea un tinerel, un iuncher. SADOVEANU, P. 105. Călcau semeți iuncări cu prea sclipitoare fireturi la epoleți. C. PETRESCU, A. R. 7. – Variantă: iuncăr s. m.

IUNCHER s.m. 1. (În trecut în unele armate) Elev al unei școli militare; cadet. 2. Membru al clasei moșierilor germani. [< rus. junker, germ. Junker].

IUNCHER s. m. 1. (în trecut, în unele armate) elev al unei școli militare; cadet. 2. membru al clasei moșierilor germani. (< rus. junker, germ. Junker)

ĭúncher m. (rus. ĭúnker, d. germ. junker, tînăr nobil, d. jung, tînăr, și herr, domn, nobil). Tînăr nobil care (pînă pin timpu luĭ Cuza) îșĭ făcea stagiu de soldat în ainte de a deveni ofițer. – Și ĭúncăr (după germ.). V. cadet.

iuncăr sm vz iuncher

ungher¹ sm vz iuncher

iuncăr m. cadet (în vechia terminologie militară). [Nemț. JUNKER].

iuncher s. m., pl. iuncheri

iuncher s. m., pl. iuncheri

iuncher s. m., pl. iuncheri

iuncher

iuncăr, -cări.

iuncăr (iuncări), s. m. – Cadet. Germ. Junker, prin intermediul rus. junker. Sec. XIX, înv.

IUNCHER s. (MIL.) cadet. (~ul se pregătea spre a deveni ofițer.)

IUNCHER s. (MIL.) cadet. (~ se pregătea spre a deveni ofițer.)