isterologie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: it isterologia] Figură retorică prin care se spune întâi ce ar fi trebuit spus în al doilea rând.

ISTEROLOGIE s.f. Figură retorică prin care se spune întîi ceea ce ar fi trebuit spus în al doilea rînd. [Gen. -iei. / < it. isterologia, lat. t. hysterologia].

ISTEROLOGIE s. f. figură retorică prin care se spune întâi ceea ce ar fi trebuit spus în al doilea rând. (< it. isterologia, lat. hysterologia)

HISTERO-₂ (ISTERO-₂) „tîrziu, ulterior, inversare”. ◊ gr. hysteros „următor, ultim” > fr. hystéro-, germ. id., engl. id. > rom. histero- și istero-. □ ~croic (v. -croic), adj., (despre ciuperci) slab decolorat de la bază spre vîrf, la o vîrstă mai înaintată; ~gen (v. -gen₁), adj., (despre frunze) dezvoltat mai tîrziu, după înflorire; sin. histerogenic; ~genic (v. -genic), adj., histerogen*; ~logie (isterologie) (v. -logie₁), s. f., figură de stil constînd în răsturnarea ordinii cronologice sau logice între fenomene, anticipîndu-se ceea ce ar trebui să urmeze; sin. histeron proteron.

histerologie (gr. histerologia „interversion de l’ordre naturel des idées”), sin. histeron proteron.