INTESTIN², -Ă, intestini, -e, adj. Care se petrece într-un organism social; intern, lăuntric. Frământări intestine. – Din fr. intestin, lat. intestinus.

intestin², ~ă a [At: CARAGIALE, O. VII, 23 / Pl: ~i, ~e / E: fr intestin, lat intestinus] (Liv) Intern (1).

INTESTIN², -Ă, intestini, -e, adj. (Livr.) Care se produce în interior, care are loc înăuntru; intern, lăuntric. Frământări intestine. – Din fr. intestin, lat. intestinus.

INTESTIN², -Ă, intestini, -e, adj. (Livresc, rar) Care se produce în interiorul unui stat, al unui colectiv etc.; lăuntric. Căderea lui Mihai fu semnalul încetării luptelor... din afară și începutul luptelor intestine. HOGAȘ, DR. II 167.

INTESTIN², -Ă adj. dinăuntru, din interior; intern. (< fr. intestin, lat. intestinus)

INTESTIN² ~ă (~i, ~e) livr. Care are loc în interiorul unui organism social; intern. /<fr. intestin, lat. intestinum

intestin a. care e sau se petrece în interior: mațe intestine. ║ n. maț lung cam de 8 ori cât corpul și în care pătrund alimentele după ieșirea lor din stomac: intestinul subțire și cel gros.

*intestín, -ă adj. (lat. intestinus, d. intus, în ăuntru [stînd]). Interior, intern: lupte intestine. S. n., pl. e (lat. intestinus). Anat. Maț, tubu de la stomah pînă la orificiu anal. (El se împarte în supțire și gros. Cel gros se împarte și el în treĭ: cáecum, cólon și réctum). V. digestiune.

intestin¹ (livr.) adj. m., pl. intestini; f. intestină, pl. intestine

intestin¹ adj. m., pl. intestini; f. intestină, pl. intestine

intestin adj. m., pl. intestini; f. sg. intestină, pl. intestine

INTESTIN adj. v. intern.

intestin adj. v. INTERN.

INTESTÍN², -Ă (< fr., lat.) adj. (Livr.) Care se petrece într-un organism social; intern.