ihtiofag, ~ă a [At: DA ms / P: ~ti-o~ / Pl: ~agi, ~age / E: fr ichtyophage, ger Ichthyophage] Care se hrănește cu pește.

IHTIOFAG, -Ă adj. Care se hrănește aproape exclusiv cu pește. [Cf. fr. ichtyophage].

IHTIOFAG, -Ă adj., s. m. f. (animal) care se hrănește cu pește. (< fr. ichtyophage)

IHTIOFAG ~gă (~gi, ~ge) (despre animale și păsări) Care se hrănește cu pește. [Sil. -ti-o-] /<fr. ichtyophage

*ihtiofág, -ă adj. și s. (vgr. ihthyophágos, d. ihthýs, pește, și phágo, mănînc). Mîncător de pește: popor ihtiofag.

ihtiolag a. care se hrănește cu pește: popor ihtiofag.

ihtiofag (desp. -ti-o-) adj. m., pl. ihtiofagi; f. ihtiofagă, pl. ihtiofage

ihtiofag (-ti-o-) adj. m., pl. ihtiofagi; f. ihtiofagă, pl. ihtiofage

ihtiofag adj. m. (sil. -ti-o-), pl. ihtiofagi; f. sg. ihtiofagă, pl. ihtiofage

IHTIO- „pește, pescuit”. ◊ gr. ikhthys, yos „pește” > fr. ichtyo-, germ. ichthyo-, engl. id., it. ictio- > rom. ihtio-. □ ~col (v. -col₃), s. n., clei de pește utilizat la limpezirea vinurilor; ~fag (v. -fag), adj., care se hrănește cu pește; ~fagie (v. -fagie), s. f., faptul de a se hrăni exclusiv cu pește; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de pești; ~grafie (v. -grafie), s. f., descrierea peștilor; ~id (v. -id), adj., în formă de pește; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a peștilor; ~lit (v. -lit₁), s. n., pește fosil petrificat; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în ihtiologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul peștilor; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., măsurare științifică a peștilor; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument care servește la măsurarea lungimii și grosimii peștilor; ~morf (v. -morf), adj., cu formă sau cu aspect de pește; ~pag (ichtiopag) (v. -pag), s. m., monstru compus din doi indivizi reuniți prin regiunea hipogastrică; ~patolog (v. pato-, v. -log), s. m. și f., specialist în ihtiopatologie; ~patologie (v. pato-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază bolile peștilor; ~scop (v. -scop), s. n., dispozitiv echipat cu un capac transparent de cristal, cu ajutorul căruia pot fi observate direct aglomerațiile de pești marini; ~tomie (v. -tomie), s. f., anatomie a peștilor; ~zaur (~saur) (v. -zaur), s. m., gen de reptile uriașe acvatice din mezozoic, avînd corpul asemănător cu al peștilor.