opțiuni
  • info

22 de definiții pentru hodorog, -oagă (vechitură)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HODOROG2, -OAGĂ, hodorogi, -oage, s. n., s. m., s. f. 1. S. n. (Fam.) Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 2. (Fam.) S. m. și f. Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 3. S. f. art. (Pop.) Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi; melodie după care se execută acest dans. – Din hodorogi (derivat regresiv).

hădorog, ~ragă sn, sf vz hodorog2

hodoroabă1 sf [At: ALRM II/I, h. 296 / Pl: ~be / E: nct] (Reg) Coșarcă.

hodorob2, ~oabă sn, sf vz hodorog3

hodorob1 sn vz hodorog1

hodorog3, ~oagă sn[1] [At: DA ms / V: ~ob, ~oabă / Pl: ~oage / E: nct] 1 (Pes) Coș înalt fără fund întrebuințat la prinderea peștelui din apă mică. 2 (Min; îf ~oabă) Ascensor cu care se coboară în mină.

  1. Încadrarea pare să nu fie de ajuns. Lexemul prezintă flexiune și de sf – în caz că aceasta este corect consemnată. — Ladislau Strifler

hodorog2, ~oagă [At: LB / V: hăd~, hădoragă, od~ / Pl: ~i, ~e / E: hodorogi] 1-2 sn (Obiect sau) vehicul învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 3 smf Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 4 smf (Spc) Bătrân ramolit și urâcios. 5 smf (D. vite) Mârțoagă. 6 smf (Fig) Flecar. 7 sfa Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi. 8 sfa Melodie după care se dansează hodoroaga (6).

odorog2 sn vz hodorog2 corectat(ă)

HODOROG2, -OAGĂ, hodorogi, -oage, subst. 1. S. n. Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 2. S. m. și f. Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 3. S. f. art. Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi; melodie după care se execută acest dans. – Din hodorogi (derivat regresiv).

HODOROAGĂ, hodoroage, s. f. Lucru (mai ales vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. A cîștigat azi cîteva copeici, cu hodoroaga pe patru roate. CAMILAR, TEM. 51.

HODOROAGĂ, hodoroage, s. f. Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. ♦ Epitet dat unei persoane bătrîne și ramolite. – Din hodorog2.

HODOROAGĂ ~ge f. Vehicul hodorogit, care face mult zgomot. /Din hodorog

hodoroagă f. 1. lucru vechiu și stricat: o hodoroagă de căruță ISP.; 2. (ironic) căzătură de om: hodoroagă bătrână; 3. fam. toacă gură. [V. hodorog].

hodoroágă f., pl. oage (d. hodorog). Fam. Iron. Unealtă, mașină saŭ femeĭe hodorogită: o hodoroagă de căruță, de babă. V. cotoroanță și daradaĭcă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hodoroagă (persoană; obiect) (fam.) s. f., g.-d. art. hodoroagei; pl. hodoroage

hodorog1 (obiect) (pop.) s. n., pl. hodoroage

hodoroagă (persoană, obiect) (fam.) s. f., g.-d. art. hodoroagei; pl. hodoroage

hodorog2 (obiect) (pop.) s. n., pl. hodoroage

hodoroagă (femeie, obiect) s. f., g.-d. art. hodoroagei; pl. hodoroage

hodorog (obiect) s. n., pl. hodoroage

hodoroagă, -ge.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hodorog2, hodoroage, s.n. (reg.) coș înalt și fără fund pentru prinderea peștelui în bălțile (ochiurile) cu apă mică.

Intrare: hodorog, -oagă (vechitură)
hodorog2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N21)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hodorog
  • hodorogul
  • hodorogu‑
plural
  • hodoroage
  • hodoroagele
genitiv-dativ singular
  • hodorog
  • hodorogului
plural
  • hodoroage
  • hodoroagelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hodoroagă
  • hodoroaga
plural
  • hodoroage
  • hodoroagele
genitiv-dativ singular
  • hodoroage
  • hodoroagei
plural
  • hodoroage
  • hodoroagelor
vocativ singular
  • hodoroagă
  • hodoroago
plural
  • hodoroagelor
hădorog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hodorog, hodoroagesubstantiv neutru
hodoroagă, hodoroagesubstantiv feminin

  • 1. familiar Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. DEX '09 DLRLC
    • format_quote A cîștigat azi cîteva copeici, cu hodoroaga pe patru roate. CAMILAR, TEM. 51. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.