hiperestezie [At: ENC. VET. 43 / S și: (înv) hyp~ / Pl: ~ii / E: fr hyperesthésie] (Med) 1 Sensibilitate exagerată a unui organ de simț. 2 Hiperalgezie.

HIPERESTEZIE s.f. Sensibilitate exagerată a unui organ de simț. [Gen. -iei. / < fr. hyperesthésie, cf. gr. hyper – peste, aisthesis – senzație].

HIPERESTEZIE s. f. sensibilitate exagerată a unui organ de simț. (< fr. hyperesthésie)

HIPERESTEZIE f. Stare patologică manifestată printr-o sensibilitate exagerată a unui organ de simț. /<fr. hyperesthésie

hiperestezie (desp. -pe-res-/-per-es-) s. f., art. hiperestezia, g.-d. art. hiperesteziei; pl. hiperestezii, art. hiperesteziile (desp. -zi-i-)

!hiperestezie (-pe-res-/-per-es-) s. f., art. hiperestezia, g.-d. art. hiperesteziei; pl. hiperestezii, art. hiperesteziile

hiperestezie s. f. (sil. mf. -per-), art. hiperestezia, g.-d. art. hiperesteziei; pl. hiperestezii, art. hiperesteziile

HIPERESTEZÍE (< fr.) s. f. Creștere a intensității senzațiilor și percepțiilor, datorată coborârii pragului senzorial. Apare în perioade de suprasolicitare nervoasă și fizică, în debutul bolilor infecto-contagioase sau psihice, când persoanele afectate nu suportă lumina, căldura, zgomotul.