19 definiții pentru hărmălaie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂRMĂLAIE s. f. Zgomot mare, larmă (de strigăte, de glasuri); gălăgie, zarvă, tărăboi, hălălaie, hărhălaie. [Var.: harmalaie s. f.] – Formație onomatopeică.

HĂRMĂLAIE s. f. Zgomot mare, larmă (de strigăte, de glasuri); gălăgie, zarvă, tărăboi, hălălaie, hărhălaie. [Var.: harmalaie s. f.] – Formație onomatopeică.

hărmălaie sf [At: CONTEMPORANUL, II, 240 / V: harmal~, har~, ~ăia / Pl: ~lăi / E: fo] 1 Zgomot mare (produs de strigăte, de glasuri amestecate) Si: (reg) hărhălaie (1). 2 Dezordine însoțită de zgomot Si: (reg) hărhălaie (2).

HĂRMĂLAIE, hărmălăi, s. f. Larmă, zgomot mare (produs mai ales de strigăte, de glasuri amestecate); gălăgie, zarvă, tărăboi. Se ridică hărmălaie de glasuri și huiduieli. DUMITRIU, B. F. 61. Porni, deci, o hărmălaie; cum dracul să se ducă ei, cogeamite majuri, în linia întîia. CAMILAR, N. I 383. Și pornise o hărmălaie și o veselie nemaipomenită. SADOVEANU, O. I 69. – Variante: harmalaie (SADOVEANU, N. F. 149, VLAHUȚĂ, CL. 84), harmălaie (VLAHUȚĂ, la TDRG) s. f.

HĂRMĂLAIE, hărmălăi, s. f. Larmă, zgomot mare (de strigăte, de glasuri); gălăgie, zarvă. [Var.: harmalaie s. f.] – Onomatopee.

HĂRMĂLAIE f. Tulburare mare, însoțită de gălăgie și scandal; tărăboi. [G.-D. hărmălaiei] /Onomat.

hărmăláĭe f., pl. ăĭ (vsl. *kormola, kramola, răscoală, mlat. carmula, cuv. germanic, de unde și suedez, dial. klamra, vechĭ islandez glamra, a face gălăgie, glam, glamm, gălăgie, glaumr, veselie zgomotoasă. V. Bern. la kormola, glomotŭ și glumŭ și rom. mă crămăluĭesc, calamandros, gălămoz și glumă). Hălălaĭe, harhat, ramăt, gălăgie, mare amestecătură de glasurĭ: a sărit să descurce hărmălaĭa (Sov. 180). – În est harmalaĭe și harhalaĭe. V. agîrlîc.

HARMALAIE s. f. v. hărmălaie.

hărmăia sf vz hărmălaie

harmalaie f. Mold. gălăgie: harmalaie de vorbe. [Origină necunoscută].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hărmălaie s. f., art. hărmălaia, g.-d. art. hărmălaiei

hărmălaie s. f., art. hărmălaia; g.-d. art. hărmălaiei

hărmălaie s. f., art. hărmălaia, pl. hărmălăi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HĂRMĂLAIE s. balamuc, gălăgie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (livr.) tapaj, (fam.) tam-tam, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. și fam.) chiloman, (înv. și reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. și Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalâc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gâlceavă, (fig.) țigănie, (arg.) năsulie. (Era acolo o ~ de nedescris.)

HĂRMĂLAIE s. balamuc, gălăgie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. și fam.) chiloman, (înv. și reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. și Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalîc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gîlceavă, (fig.) țigănie, (arg.) năsulie. (Era acolo o ~ de nedescris.)

Intrare: hărmălaie
hărmălaie1 (pl. ~) substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărmălaie
  • hărmălaia
plural
  • hărmălaie
  • hărmălaiele
genitiv-dativ singular
  • hărmălaie
  • hărmălaiei
plural
  • hărmălaie
  • hărmălaielor
vocativ singular
plural
hărmălaie2 (pl. -ăi) substantiv feminin
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărmălaie
  • hărmălaia
plural
  • hărmălăi
  • hărmălăile
genitiv-dativ singular
  • hărmălăi
  • hărmălăii
plural
  • hărmălăi
  • hărmălăilor
vocativ singular
plural
hărmăială
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
harmalaie2 (pl. -ăi) substantiv feminin
substantiv feminin (F133)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harmalaie
  • harmalaia
plural
  • hărmălăi
  • hărmălăile
genitiv-dativ singular
  • hărmălăi
  • hărmălăii
plural
  • hărmălăi
  • hărmălăilor
vocativ singular
plural
harmalaie1 (pl. ~) substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harmalaie
  • harmalaia
plural
  • harmalaie
  • harmalaiele
genitiv-dativ singular
  • harmalaie
  • harmalaiei
plural
  • harmalaie
  • harmalaielor
vocativ singular
plural
harmălaie2 (pl. -ăi) substantiv feminin
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harmălaie
  • harmălaia
plural
  • harmălăi
  • harmălăile
genitiv-dativ singular
  • harmălăi
  • harmălăii
plural
  • harmălăi
  • harmălăilor
vocativ singular
plural
harmălaie1 (pl. ~) substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harmălaie
  • harmălaia
plural
  • harmălaie
  • harmălaiele
genitiv-dativ singular
  • harmălaie
  • harmălaiei
plural
  • harmălaie
  • harmălaielor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hărmălaie, hărmălaiesubstantiv feminin

  • 1. Zgomot mare, larmă (de strigăte, de glasuri). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se ridică hărmălaie de glasuri și huiduieli. DUMITRIU, B. F. 61. DLRLC
    • format_quote Porni, deci, o hărmălaie; cum dracul să se ducă ei, cogeamite majuri, în linia întîia. CAMILAR, N. I 383. DLRLC
    • format_quote Și pornise o hărmălaie și o veselie nemaipomenită. SADOVEANU, O. I 69. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.