7 definiții pentru furură
Explicative DEX
FURURĂ, fururi, s. f. Piesă metalică sau de lemn care acoperă sau umple spațiul dintre două elemente de construcție solidarizate între ele. – Din fr. fourrure.
FURURĂ, fururi, s. f. Piesă metalică sau de lemn care acoperă sau umple spațiul dintre două elemente de construcție solidarizate între ele. – Din fr. fourrure.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de baron
- acțiuni
furură sf [At: DEX / Pl: ~re / E: fr fourrure] 1 (Cns) Piesă metalică sau de lemn care acoperă sau umple spațiul dintre două elemente de construcție solidarizate între ele. 2 (Tex) Misadă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FURURĂ s.f. 1. (Constr.) Placă de lemn sau de metal destinată umplerii golurilor dintre elementele de construcție. 2. Bucată de blană din mai multe piei, folosită drept căptușeală la paltoane; misadă. [< fr. fourrure].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FURURĂ s. f. 1. placă de lemn sau de metal destinată umplerii golurilor dintre elementele de construcție. 2. blană din mai multe piei, drept căptușeală la paltoane. (< fr. fourrure)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
furură s. f., g.-d. art. fururii; pl. fururi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
furură s. f., g.-d. art. fururii; pl. fururi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
furură s. f., g.-d. art. fururii; pl. fururi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
furură, fururisubstantiv feminin
- 1. Piesă metalică sau de lemn care acoperă sau umple spațiul dintre două elemente de construcție solidarizate între ele. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Bucată de blană din mai multe piei, folosită drept căptușeală la paltoane. DNsinonime: mesadă
etimologie:
- fourrure DEX '09 DEX '98 DN