FUMIGAȚIE, fumigații, s. f. Operație de afumare cu diverse substanțe în scopul distrugerii unor paraziți, pentru dezinfecție, parfumarea aerului într-un spațiu închis (prin arderea lemnului de santal) sau în scopuri terapeutice. – Din fr. fumigation, lat. fumigatio.

fumigație sf [At: ODOBESCU, S. II, 293 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr fumigation, lat fumigatio] 1 Tehnică de dezinfecție și dezinsecție care constă în producerea de fum sau vapori prin combustia unor anumite substanțe. 2 (Lpl) Ritual religios străvechi constând în afumarea locului de cult (în special a altarului) cu plante sau substanțe aromate, arse lent, ca o formă de sacrificiu pentru divinitate. 3 Parfumare a aerului într-un spațiu închis prin arderea unor rășini, substanțe parfumate etc. 4 (Med) Expunere a corpului sau a unei părți a corpului la fumul sau vaporii degajați de unele produse medicamentoase supuse combustiei.

FUMIGAȚIE, fumigații, s. f. Producere de fum, afumare cu diverse substanțe în scopul distrugerii unor paraziți, pentru dezinfecție, parfumarea aerului într-un spațiu închis sau în scopuri terapeutice. – Din fr. fumigation, lat. fumigatio.

FUMIGAȚIE, fumigații, s. f. Producere de fum, afumare cu diverse substanțe, în scopul distrugerii unor paraziți sau pentru parfumarea aerului.

FUMIGAȚIE s.f. (Liv.) Producere de fum, afumare cu mirodenii pentru distrugerea bacteriilor, a insectelor etc. sau pentru parfumarea aerului. [Gen. -iei, var. fumigațiune s. f. / cf. fr. fumigation, lat. t. fumigatio].

FUMIGAȚIE s. f. afumare cu mirodenii pentru distrugerea bacteriilor, a insectelor etc., sau pentru parfumarea aerului. (< fr. fumigation, lat. fumigatio)

FUMIGAȚIE ~i f. Afumare a unui spațiu (în scopuri terapeutice sau pentru dezinfecție) prin arderea unor substanțe speciale. ~ sulfuroasă. [Art. fumigația; G.-D. fumigației; Sil. -ți-e] /<fr. fumigation, lat. fumigatio, ~onis

fumigațiune sf vz fumigație

*FUMIGAȚIUNE, FUMIGAȚIE sf. 🩺 Afumare, aburire cu mirodenii sau cu substanțe medicamentoase [fr.].

FUMIGAȚIUNE s.f. v. fumigație.

fumigați(un)e f. 1. purificarea unui loc împrăștiând diferite substanțe; 2. aplicarea unui medicament sub formă de aburi.

*fumigațiúne f. (lat. fumigátio, -ónis). Acțiunea de a produce un fum (fumegare) care curăță aeru saŭ se răspîndește pe o parte bolnavă. – Și -áție.

fumigație (desp. -ți-e) s. f., art. fumigația (desp. -ți-a), g.-d. art. fumigației; pl. fumigații, art. fumigațiile (desp. -ți-i-)

fumigație (-ți-e) s. f., art. fumigația (-ți-a), g.-d. art. fumigației; pl. fumigații, art. fumigațiile (-ți-i-)

fumigație s. f. (sil. -ți-e), art. fumigația (sil. ți-a), g.-d. art. fumigației; pl. fumigații, art. fumigațiile (sil. -ți-i-)

fumigație