10 definiții pentru foraibăr

Explicative DEX

FORAIBĂR, foraibăre, s. n. Dispozitiv de metal în formă de șurub îndoit în unghi drept, prevăzut cu filet pe unul dintre brațe, cu care se blochează o ușă, o fereastră etc. – Din germ. Vorreiber.

FORAIBĂR, foraibăre, s. n. Dispozitiv de metal în formă de șurub îndoit în unghi drept, prevăzut cu filet pe unul dintre brațe, cu care se blochează o ușă, o fereastră etc. – Din germ. Vorreiber.

foraibăr sn [At: KLOPȘTOCK, F. 73 / S și: ~ber, ~reiber / Pl: ~e / E: ger Vorreiber] Dispozitiv de metal în formă de șurub îndoit în unghi drept, prevăzut cu filet pe unul dintre brațe, cu care se blochează o ușă, o fereastră etc.

FORAIBĂR, foraibăre, s. n. Dispozitiv de metal în formă de șurub îndoit în unghi drept, cu care se blochează o ușă sau o fereastră. – Accentuat și: foraibăr.

FORAIBĂR s.n. Dispozitiv de metal în formă de șurub îndoit în unghi drept, cu care se blochează o ușă sau o fereastră. [Pron. -rai-. / < germ. Vorreiber].

FORAIBĂR s. n. dispozitiv de metal cu care se blochează o ușă, o fereastră. (< germ. Vorreiber)

foráĭbăr n., pl. ere (germ. vorreiber, „care freacă saŭ sfărîmă înainte”. V. răbuĭesc). Munt. Clempuș, zăvoraș format dintr’un șurub îndoit și lățit la capătu care rămîne afară și se întoarce după voĭe.

Ortografice DOOM

foraibăr (desp. -rai-) s. n., pl. foraibăre

foraibăr (-rai-) s. n., pl. foraibăre

foraibăr s. n. (sil. -rai-), pl. foraibăre

foraibăr, pl. foraibăre

Intrare: foraibăr
foraibăr substantiv neutru
  • silabație: fo-rai-băr info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • foraibăr
  • foraibărul
  • foraibăru‑
plural
  • foraibăre
  • foraibărele
genitiv-dativ singular
  • foraibăr
  • foraibărului
plural
  • foraibăre
  • foraibărelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

foraibăr, foraibăresubstantiv neutru

  • 1. Dispozitiv de metal în formă de șurub îndoit în unghi drept, prevăzut cu filet pe unul dintre brațe, cu care se blochează o ușă, o fereastră etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.