FIORIN s. m. v. florin.

fiorin sm [At: DOC (1577), ap. CUV. D. BĂTR. I, 27 / V: (înv) ~t / P: fi-o~ / Pl: ~i, (nob) ~nzi / E: it fiorino] (Înv) 1 Nume dat mai multor monede de aur și argint, bătute în diverse țări, care au circulat și la noi până în sec. XIX Si: florin (1). 2 (Pex) Ban.

*FIORIN sm. 🪙 Monetă de argint în vechiul imperiu austro-ungar, a cărei valoare era de aproape 2 lei, 10 [it.].

FIORIN, fiorini, s. m. Nume dat mai multor monede de aur și de argint, bătute în diverse țări, care au circulat și la noi până în secolul trecut; florin. [Pr.: fi-o-. – Var.: (înv.) fiorint s. m.] – Din it. fiorino.

FIORIN, fiorini, s. m. (Învechit) Monedă care a circulat în vechiul imperiu austro-ungar; nume dat unor monede cu circulație în diverse țări. (Atestat în forma fiurin) Haină de zece fiurini. GOLESCU, Î. 67. – Pronunțat: fio-. – Variante: florin (VORNIC, P. 10), (învechit) florint, florinți (BĂLCESCU, O. II 193, ALECSANDRI, P. P. 314), (învechit) fiurin s. m.

FIORIN s.n. Monedă de argint în vechiul Imperiu austro-ungar; nume dat diferitelor monede cu circulație în unele țări; florin. [Pron. fio-. / < it. fiorino].

FIORIN s. n. florin. (< it. fiorino)

fiorin m. od. monedă austriacă de aur în valoare de 2 lei noi. [It. FIORINO].

*fĭorín, V. florin.

FIORINT s. m. v. florin.

FLORIN, florini, s. m. 1. Denumire a unor monede de aur și de argint care au circulat și în Țările Române până în sec. XIX; fiorin. 2. Unitate bănească în Olanda, până la introducerea monedei unice europene; gulden. [Var.: (înv., 1) fiorin, fiorint s. m.] – Din germ. Florin, fr. florin, it. fiorino.

fiorint sm vz fiorin

florin sm [At: TETRAEV. (1574), 238/ V: (1) ~t / Pl: ~i / E: fr florin, ger Florin] 1 Fiorin (1). 2 Unitate monetară în Olanda Si: gulden.

florint sm vz florin

FLORIN, FLORINT, FLORINȚ sm. 🪙 1 = FIORIN ¶ 2 ~ olandez, monetă de argint, întrebuințată în Olanda, în valoare de 2 lei, 10 aur (🖼 2149) [germ. Florin].

FIORINT s. m. v. fiorin.

FLORIN, florini, s. m. 1. Denumire a unor monede de aur și de argint care au circulat și în țările românești până în sec. XIX; fiorin. 2. Unitate bănească în Olanda; gulden. – Din germ. Florin, fr. florin.

FIURIN s. m. v. fiorin.

FLORIN s. m. v. fiorin.

FLORINT s. m. v. fiorin.

FLORIN s.m. 1. Veche monedă de aur și de argint; fiorin. 2. Gulden. [< germ. Florin, fr. florin].

FLORIN s. m. 1. veche monedă de aur și de argint; fiorin. 2. gulden. 3. (în Anglia) monedă de 2 șilingi. (< germ. Florin, fr. florin)

FLORIN ~i m. înv. (în trecut în unele țări europene) Monedă de aur sau de argint. /<germ. Florin, fr. florin

*florín m. (it. fiorino, d. orașu Florența, unde s’aŭ bătut întîĭa oară aceste monete de aur, pe care era imprimat un crin, adică o floare; mlat. florinus, ung. forint, sîrb. forinta). Galben florentin (al Florențeĭ). O monetă de argint de valoare variabilă (în Austro-Ungaria valora 2 coroane, adică 2 fr. și 10 banĭ, și se numea gulden. La 1620 valoraŭ 7 zloțĭ cît 6 florinĭ). – Și florinte (vechĭ) și fĭorin.

!fiorin (monedă veche) (desp. fio-) s. m., pl. fiorini

fiorin (fio-)/florin² (monedă veche) s. m., pl. fiorini/florini

fiorin s. m. (sil. fio-), pl. fiorini

fiorin.

florin (monedă) s. m., pl. florini; (florin din Aruba) simb. Afl

florin² (monedă veche) v. fiorin

florin¹ (monedă modernă) s. m., pl. florini

florin s. m., pl. florini

fiorin (fiorini), s. m. – Nume dat unor monede de aur și argint. – Mr. flurie. It. fiorino, cf. ngr. φιορίνι. Au circulat și var. înv. florin, s. m. (din lat. florenus, sl. florinŭ) și florint, s. m. (prin încrucișare cu mag. forint, cf. sb. forint).

FIORIN s. 1. v. florin. 2. zlot.

FIORIN s. 1. florin. 2. zlot.

FLORIN s. 1. fiorin. (Un ~ de aur.) 2. gulden. (~ul se numește în Olanda și gulden.)

FLORIN s. 1. fiorin. (Un ~ de aur.) 2. gulden. (~ se numește în Olanda și gulden.)