opțiuni
  • info

8 definiții pentru dărăcitoare

Explicative DEX

DĂRĂCITOR, -OARE, dărăcitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în dărăcit, care lucrează la dărăcit. 2. S. n. Perie cu dinți rari de oțel, folosită pentru dărăcit; darac. – Dărăci + suf. -tor.

dărăcitor, ~oare [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~oare / E: dărăci + -tor] 1 smf Persoană care se ocupă cu dărăcitul Si: (rar) darac, (înv) dărăcar (1). 2 sf (Rar) Darac.

DĂRĂCITOR, -OARE, dărăcitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în dărăcit, care lucrează la dărăcit. 2. S. n. Perie cu dinți rari de oțel, folosită pentru dărăcit; darac. – Dărăci + suf. -tor.

DĂRĂCITOR2, -OARE, dărăcitori, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în dărăcitul lînii, cînepii, inului etc.

DĂRĂCITOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană specializată în lucrările de dărăcire. /a dărăci + suf. ~tor

Ortografice DOOM

dărăcitoare s. f., g.-d. art. dărăcitoarei; pl. dărăcitoare

dărăcitoare s. f., g.-d. art. dărăcitoarei; pl. dărăcitoare

dărăcitoare s. f., g.-d. art. dărăcitoarei; pl. dărăcitoare

Intrare: dărăcitoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărăcitoare
  • dărăcitoarea
plural
  • dărăcitoare
  • dărăcitoarele
genitiv-dativ singular
  • dărăcitoare
  • dărăcitoarei
plural
  • dărăcitoare
  • dărăcitoarelor
vocativ singular
  • dărăcitoare
  • dărăcitoareo
plural
  • dărăcitoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dărăcitor, dărăcitorisubstantiv masculin
dărăcitoare, dărăcitoaresubstantiv feminin

  • 1. Muncitor specializat în dărăcit, care lucrează la dărăcit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Dărăci + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.