15 definiții pentru droșcă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DROȘCĂ, droște, s. f. (Înv. și pop.) Birjă. – Din ucr. drožka.

DROȘCĂ, droște, s. f. (Înv. și pop.) Birjă. – Din ucr. drožka.

droșcă sf [At: ALECSANDRI, T. 1 / V: ~oaș~ / Pl: ~ște, (pop) ~ști, (înv) ~sce, ~șce, ~șci / E: rs дрожка] 1 (Îvp) Trăsură pe arcuri, cu patru roți (mai mică decât careta sau caleașca) Si: birjă, caleașcă, trăsurică. 2 (Înv; îs) ~ de birjă Birjă.

DROȘCĂ, droște și droști, s. f. (Învechit) Trăsură descoperită; birjă. Hai, acum săriți jos toți, să scoateți și droșca din glod. CAMIL PETRESCU, B. 9. Trecînd într-o seară, cu Nicu Bălcescu, pe Podul Beilicului (strada Șerban-vodă), întîlnim o droșcă cu felinare aprinse, cu opt cai de poștă mergînd spre barieră. GHICA, S. A. 160. ◊ Expr. (Învechit) Droșcă de birjă v. birjă. – Variantă: (rar) droașcă (CAMIL PETRESCU, O. II 147) s. f.

DROȘCĂ ~te f. înv. Trăsură mică, descoperită, pe arcuri. /<ucr. drozka

droșcă f. trăsură de piață, mai mică decât careta sau caleașca. [Rus. DROJKA].

dróșcă f., pl. ște și ștĭ (rut. dróžka, d. rus. dróžki, dim. d. drógi, pl. d. drogá, targă; pol. [dial.], ceh. drožka, droagă, droșcă, de unde germ. droschke, birjă. V. droagă). Cam vechĭ. Birjă. Munt. Un fel de trăsură proastă descoperită.

droașcă1 sf [At: IOVESCU, N. 62 / Pl: ~ște / E: nct] (Arg) Spinare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

droșcă (înv.) s. f., g.-d. art. droștei; pl. droște

droșcă (înv.) s. f., g.-d. art. droștei; pl. droște

droșcă s. f., g.-d. art. droștei; pl. droște

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DROȘCĂ s. v. birjă, trăsură.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

droșcă (droște), s. f. – Fiacru, birjă, trăsură de piață. Rus., ceh. drožka, pol. doroszka (Cihac, II, 102). – Der. droșcar, s. m. (birjar); droșcărie, s. f. (magazine pentru trăsuri).

Intrare: droșcă
droșcă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • droșcă
  • droșca
plural
  • droște
  • droștele
genitiv-dativ singular
  • droște
  • droștei
plural
  • droște
  • droștelor
vocativ singular
plural
droșcă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F50)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • droșcă
  • droșca
plural
  • droști
  • droștile
genitiv-dativ singular
  • droști
  • droștii
plural
  • droști
  • droștilor
vocativ singular
plural
droașcă substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • droașcă
  • droașca
plural
  • droaște
  • droaștele
genitiv-dativ singular
  • droaște
  • droaștei
plural
  • droaște
  • droaștelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

droșcă, droștesubstantiv feminin

  • 1. învechit popular Trăsură descoperită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Hai, acum săriți jos toți, să scoateți și droșca din glod. CAMIL PETRESCU, B. 9. DLRLC
    • format_quote Trecînd într-o seară, cu Nicu Bălcescu, pe Podul Beilicului (strada Șerban-vodă), întîlnim o droșcă cu felinare aprinse, cu opt cai de poștă mergînd spre barieră. GHICA, S. A. 160. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.