12 definiții pentru derogatoriu
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEROGATORIU, -IE, derogatorii, adj. Care conține o derogare, cu caracter de derogare. – Din fr. dérogatoire, lat. derogatorius.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEROGATORIU, -IE, derogatorii, adj. Care conține o derogare, cu caracter de derogare. – Din fr. dérogatoire, lat. derogatorius.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
derogatoriu, ~ie a [At: COD. PEN. R. P. R. 7 / Pl: ~ii / E: fr dérogatoire, lat derogatorius, -a, -um] 1 Care conține o derogare. 2 Cu caracter de derogare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEROGATORIU, -ORIE, derogatorii, adj. (Jur.) Care conține o derogare, cu caracter de derogare. Clauză derogatorie. Act derogatoriu. Dispoziție derogatorie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEROGATORIU, -IE adj. Cu caracter de derogare; care derogă. [Pron. -riu. / cf. lat. derogatorius].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEROGATORIU, -IE adj. care derogă. (< fr. dérogatoire, lat. derogatorius)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DEROGATORIU ~e (~i) (despre acțiuni, acte, norme) Care derogă; care constituie o derogare. [Sil. -to-riu] /<fr. dérogatoire, lat. derogatorius
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
derogatoriu a. Jur. ce conține o derogațiune: clauză derogatorie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*derogatóriŭ, -ie adj. (lat. derogatorius). Jur. Care conține o derogațiune: clauză derogatorie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
derogatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. derogatorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. derogatorii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
derogatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. derogatorie (-ri-e); pl. m. și f. derogatorii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
derogatoriu adj. m. [riu- pron. riu], f. derogatorie (sil. -ri-e); pl. m. și f. derogatorii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
derogatoriu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- pronunție: derogatorĭu
adjectiv (A109) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
derogatoriu, derogatorieadjectiv
- 1. Care conține o derogare, cu caracter de derogare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Clauză derogatorie. Act derogatoriu. Dispoziție derogatorie. DLRLC
-
etimologie:
- dérogatoire DEX '09 DEX '98 MDN '00
- derogatorius DEX '09 DEX '98 DN