opțiuni
  • info

12 definiții pentru derogatoriu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEROGATORIU, -IE, derogatorii, adj. Care conține o derogare, cu caracter de derogare. – Din fr. dérogatoire, lat. derogatorius.

DEROGATORIU, -IE, derogatorii, adj. Care conține o derogare, cu caracter de derogare. – Din fr. dérogatoire, lat. derogatorius.

derogatoriu, ~ie a [At: COD. PEN. R. P. R. 7 / Pl: ~ii / E: fr dérogatoire, lat derogatorius, -a, -um] 1 Care conține o derogare. 2 Cu caracter de derogare.

DEROGATORIU, -ORIE, derogatorii, adj. (Jur.) Care conține o derogare, cu caracter de derogare. Clauză derogatorie. Act derogatoriu. Dispoziție derogatorie.

DEROGATORIU, -IE adj. Cu caracter de derogare; care derogă. [Pron. -riu. / cf. lat. derogatorius].

DEROGATORIU, -IE adj. care derogă. (< fr. dérogatoire, lat. derogatorius)

DEROGATORIU ~e (~i) (despre acțiuni, acte, norme) Care derogă; care constituie o derogare. [Sil. -to-riu] /<fr. dérogatoire, lat. derogatorius

derogatoriu a. Jur. ce conține o derogațiune: clauză derogatorie.

*derogatóriŭ, -ie adj. (lat. derogatorius). Jur. Care conține o derogațiune: clauză derogatorie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

derogatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. derogatorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. derogatorii

derogatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. derogatorie (-ri-e); pl. m. și f. derogatorii

derogatoriu adj. m. [riu- pron. riu], f. derogatorie (sil. -ri-e); pl. m. și f. derogatorii

derogatoriu

Intrare: derogatoriu
derogatoriu adjectiv
  • pronunție: derogatorĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • derogatoriu
  • derogatoriul
  • derogatoriu‑
  • derogatorie
  • derogatoria
plural
  • derogatorii
  • derogatoriii
  • derogatorii
  • derogatoriile
genitiv-dativ singular
  • derogatoriu
  • derogatoriului
  • derogatorii
  • derogatoriei
plural
  • derogatorii
  • derogatoriilor
  • derogatorii
  • derogatoriilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

derogatoriu, derogatorieadjectiv

  • 1. Care conține o derogare, cu caracter de derogare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Clauză derogatorie. Act derogatoriu. Dispoziție derogatorie. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.